Make me | 1

Capitolul 64

"Ieși afară!" Am țipat precum o nebună, vrând să îl scot pe Justin cât mai repede afară, înainte să vadă ce nu trebuie. Deși mă tem că deja a văzut mai mult decât îi era vreodată îngăduit.

"Scuze, scuze, scuze!" Își închide ochii panicându-se la rândul lui, și de parcă nu ar știi cum să își folosească picioarele, se întoarce cu spatele. Într-un mod foarte stângaci, apucă clanța ușii din nou, și iese afară trântind ușa în urma lui.

"Pe bune, Lucas?" Ies din 'ascunzătoarea' mea, și mă uit urât la el.

"Ce am făcut?" Își ridică mâinile în aer, oftând cu exasperare. Apuc tricoul de pe canapea și îl trag repede pe mine, încercând să ascund bucățile de pilele care nu ar trebuie văzute.

"Nimic." Îmi dau ochii peste cap, rostind grav cuvântul. "Du-te și vorbește cu el." Arăt țâfnoasă cu degetul spre ușă, și mă bucur că Lucas nu comentează nimic pe seama atitudinii mele, ci doar se conformează și se îndreaptă spre ușă.

E așa enervant că prietenii lui Lucas intră în casa lui de parcă ar fi și casa lor. Nu a sunat înainte, nu a anunțat nimic. Să nu mai spunem că nici măcar nu a băut la ușă. Urăsc să nu am niciun fel de intimitate, și ce urăsc și mai mult este că Justin a reușit să ne vadă în această ipostază inconfortabilă.

Mi-am trecut mâinile prin păr oftând, și m-am așezat în șezut pe canapeaua din sufrageria lui Lucas. Am și tras o sperietură îngrozitoare, că Justin intrând pe acea ușă era ultimul lucru la care mă așteptam. Vă spun sincer că mă frustrează atât de mult.

Perspectiva lui Lucas

"Ești atât de idiot." Îi dau o palmă peste ceafă amicului meu care e așa un dobitoc uneori, încât îmi vine să îl snopesc în bătaie.

"De unde era să știu ce făceați voi acolo? Doar nu crezi că aveam deja plănuit să o văd pe Mia în.."

"Ține-ți gura." Mi-am ridicat amenințător degetul spre fața lui, ca să știe unde am de gând să îl lovesc dacă are de gând să pomenească ceva despre cum a reușit el să o vadă pe Mia. Îmi mănâncă ultimul neuron să știu că a fost capabil să o vadă, chiar dacă a fost doar o fracțiune de secundă, eu sunt singurul care poate să o admire în acel fel. Nimeni nu are acest drept de a o vedea dezbrăcată, de a o putea descoperi așa, în afară de mine.

"Știi ce vreau să spun!" Se rățoiește enervat că l-am întrerupt, dar știe foarte bine de ce am făcut-o. Mă cunoaște îndeajuns de bine încât să știe că ce este al meu, rămâne numai al meu.

"Dacă mai scoți un cuvânt despre cum aproape mi-ai văzut iubita, nu ezit să te lovesc, îți jur." Mi-am încleștat pumnul, fiind iritat până la ultimul strop de răbdare, privindu-l cum își dă ochii peste cap.

"Ce dracu' e în neregulă cu tine? Te comporți ca un obsedat. Mia în sus, Mia în jos. Nici nu se mai poate discuta cu tine fără să te enervezi în halul ăsta, încetează să te mai porți așa." Mă bate cu indexul în piept, și jur că aș provoca o scenă dacă aș avea într-adevăr chef de așa ceva în acest moment.

"Nu sunt obsedat, vezi-ți naibii de treburile tale. Mă enervez pentru că orice spuneți trebuie să o includă neapărat pe Mia și un reproș. M-am săturat să îmi stați în cap cu deciziile mele, de când vă deranjează pe voi ce fac eu și cu cine? N-ai înțelege nici dacă ți-aș explica în cel mai mare detaliu."

"Ah, da? Încearcă-mă." Vrea să facă pe interesantul neapărat, deși știu că nimic nu ar avea noimă pentru el.

"N-am chef să îmi bag gura degeaba, nu o să înțelegi."