Jurnal de razboi

Capitolul 1

Numele meu este Rus Petru. M-am nascut intr-un sat linistit din Muntii Apuseni. Viata in sat se apropia de perfectiune.

Gaseam intodeauna placere in munca pe camp. Mergeam la coasa cu restul prietenilor mei dimineata devreme, intorcandu-ne abia pe inserate. Spuneam glume si ne intreceam la cosit. Cand caldura isi facea prezenta simtita, ne retrageam sub un copac si luam masa, dupa care ne relaxam si adormeam la umbra.

N-am simtit vreodata munca la camp istovitoare si imposibila. Intodeauna ma intorceam acasa cu un sentiment de implinire. Bucuria imi sporea pe masura ce culturile din camp cresteau. Am fost mereu devotat agriculturii. Am prins drag de agricultura pe vremea cand eram doar un baietel de cativa ani care-si insotea tatal pe terenurile destinate cultivarii plantelor, cand acesta mergea sa examineze starea in care se aflau legumele si fructele. De mic copil aveam inclinatie spre cresterea plantelor. 

De 5 ani, sunt casatorit cu Mihaela. Sunt foarte fericit ca impreuna am reusit sa facem o echipa statornica, sa ne construim de la 0 toata gospodaria si sa trecem peste toate incercarile de pana acum.O iubeam inca din copilarie, cand inca era doar o fetita  rumena in obraji. Suntem nascuti in acelasi an. Nu credeam vreodata ca sentimentele imi erau impartasite. Mereu am privit-o ca pe ceva sfant pentru mine. 

Oricat de obosit veneam de la camp, cand o vedeam pe ea orice urma de oboseala din trup se risipea. Ceva din ea ma revigora. Eram atat de fericit cand o vedeam asteptandu-ma in  poarta, imbracata atat de simplu, cu sortul gri strans in brau... Citeam in ochiii ei mari fericire si iubire. 

Dupa 2 ani de la casatoria noastra s-a nascut Vasile, baietelul nostru. Seamana leit cu Mihaela. Blond, cu obraji rumeni si zambet incantator. Pe masura ce crestea, era tot mai interesat de animale, le iubea si avea grija de ele. Imi spunea ca vrea sa aiba grija de animale si de sanatatea acestora toata viata. Gandul acesta ma facea fericit intodeauna. In pieptul mic ii batea o inima mare si blanda. Tot timpul a fost dornic sa invete ceva nou, sa exploreze si sa descopere. Impreuna cu Mihaela, ne straduiam sa ii oferim cea mai buna educatie.

Dar soarta nemiloasa m-a despartit de ei. Primul Razboi Mondial izbucnise deja de 2 ani, iar Romania a intrat si ea in lupta, la 27 august 1916.