ONE OF A KIND

Chapter One

CHAPTER ONE
—desire

≡

Ca să îți poți da seama că viața nu e într-adevăr perfecțiunea fermecătoarea pe care orice persoana și-ar fi închipuit-o că ar fi, trebuia să întâmpini dificultăți care ar distruge viitorul la care oricine s-ar fi gândit, planificat din timp. Acel viitor care ți-ar fi asigurat viața până în punctul mort. Acel viitor care putea fi o minciună, o iluzie pe care ar crede-o oricine. Acel viitor nu putea fi planificat. Însă, nu orice persoane ar fi crezut asta. Acele dificultăți care putea schimba radical viața, planurile și viitorul unei persoane erau atât de grele de suportat încât, nu era nimic de ales din a le suporta sau a le suporta. Acela era un viitor planficat, bine pus la punct și cu idei ingenioase. O strategie care putea schimba în totalitate o persoană.

În principal vorbind; căsătoriile care erau aranjate pe la spatele persoanelor care urmau să fie obligate sa-și împartă viața alături, pentru vecie sau pentru ceva timp. Aici intervenind aranjamentul care uneau două familii sau mai bine spus, două afaceri, ignorând alegerile neimportante ale acelor persoane.

Cazul de față fiind unul pe care Kim Taehyung nu și-ar fi dorit niciodată să-l întâlnească. La doar douăzeci și patru de ani, având o carieră specială care încă înflorea și anume cariera lui de fotograf, Taehyung nu și-ar fi dorit nimic altceva decât să-și găsească perechea perfectă în viață. Ei bine, acum interveneau dificultățile care i-au anulat dorința de a-și găsi jumătate, fără perfectă, nimic nu era perfect. Azi, pe data de patru iulie, când ziua aceasta călduroasă se dovedea a fi una dintre zilele pe care acesta le-a dorit de mult, a primit vestea care i-a spulberat planurile în mii de părți, lăsându-l să se uite la ele în stânga și în dreapta sparte de---acea stupidă alegere. Și în căldura din amiaza mare, insuportabilă acum, Taehyung simțea că putea fierbe și mai mult de nervi și frustare. Pentru că acea veste i-a tulburat lumea spunându-i că într-o săptămână se va căsători.

"Asta ar trebuie să mă bucure?"

Tatăl său, Kim Sungjae, a oftat clătinându-și capul; "Nu mai contează dacă te bucură sau nu, decizia a fost luată și, privește partea bună, amândoi am decis ca acest mariaj să fie doar pentru un an și jumătate."

Dar asta nu-l încălzea cu nimic pe Taehyung.

"Dar vrei măcar să-ți spun cu cine te vei căsători sau vrei să aștepți până în acea zi, hm?"

Exact cum era de așteptat Taehyung nu avea de ales decât să aprobe, oarecum fiind curios.

"Jeon Jungkook."

Taehyung s-a uitat cu ochii mari la tatăl său, făcând câțiva pași în spate;

„-Dacă tot ești generos azi, ce ai zice dacă mi-ai aduce cafeaua."

Și desigur că Taehyung nu își putea refuza prietenul cel mai bun, doar pentru o nimica toată. Își iubea prietenul și oricum dacă ar fi refuzat, tot s-ar fi dus după cafeaua prientului său și ciocolata sa caldă. Chiar dacă chelnerul ar fi trebuit să le aducă comanda, cei doi nu au vrut să i-o ceară acestuia. Ar fi fost o alerge mai bună. După ce a luat cele două pahare pline cu lichidul maro și fierbinte, doar mirosul făcându-l pe Taehyung să nu se mai întoarcă la prietenul său și să le bea pe amândouă, departe de ochii lui. Dar când a făcut-o, fără să-și dea seama că în spatele lui mai era o persoană, a vărsat cele două băuturi pe cămașa sa albă. Tot în acel moment s-a uitat la respectiva persoană ca să-i vadă reacția, însă nu a fost niciuna, privea în altă parte. Însă ceea ce lui i s-a părut ciudat era că purta ochelari de soare în ciuda faptului că era iarnă. Nu și-a cerut scuze, ci doar a plecat, observând înfățișarea amuzată pe care prientul lui i-a expus-o. De la el a aflat că cel pe care a vărsat băuturile era Jungkook, Jeon Jungkook."

Viitorul lui soț.

"Cum? De ce?"

Tatăl său a oftat din nou; "Deoarece compania familiei lui, cea pe care el a început să o conducă are nevoie de puțin ajut---"

"Deci asta e legat de afaceri. Atunci, vorbim diseară. Sunt prea obosit ca să mai pot auzi asta."

Fără să-i mai audă răspunsul lui Sungjae, a urcat scările spre camera sa, frustrat și desigur, nervos. Nu a rămas să audă partea în care Sungjae urma să spună că în acea seară urma să aibă loc o cină----în familie.

___
Existau persoane care nu credeau într-o viață perfectă---în viitor la general. Momentele în care puteai să te aștepți la ce e mai rău sau bun era în momentul respectiv, nu într-unul din viitor. Viața perfectă însemna o viață fără defecte, impurități. În care nu ai niciun defect care te-ar făcea---diferit de restul persoanelor. În acea lumea perfectă întâi trebuia tu să fii perfect, fiindcă defectele era izgonite din perfecțiune--

Jeon Jungkook niciodată nu a crezut în trecut sau viitor, în planurile care oricum te aduceau într-un punct din care nu mai puteai găsi calea de întoarcere. Prezentul era cel pe care mereu s-a axat, lăsând nepăsător ca totul să se întâmple în jurul lui până când viața oricum urma să-i fie planificată. Nu avea de când să-și facă viața una perfectă când el însăși era una defect, la fel ca tot restul populației globului---avea un defect diferit pe care mereu a vrut să-l ascundă în spatele unor pereți negri și de ne doborât. Asta fiind una dintre zile care îi dovedea gândurile despre viitor. Exact la ce se așteptase, viața i-a fost planificată într-un mod la care nu s-ar fi așteptat niciodată. Nu putea spune dacă acel detaliu dureros de suportat urma să-i afecteze viața sau nu într-un mod bizar. Faptul că urma să se căsătorească în scopuri profitabile într-o săptămână cu un băiat pe care niciodată nu-l mai văzuse, îi făcea deja capul să se învârtă. Probabil trebuia să fie trist, în niciun caz fericit, dar tot ce simțea în acel moment era neliniștea de care nu mai putea scăpa. Luând conducerea companiei familiei lui cu câteva luni în urmă, mai precis trei, l-a făcut deja stresat, iar acum că mai avea o bătaie de cap de suportat, nu făcea decât, desigur, să înrăutățească situația. Aflând acum șapte ore în urmă de viitoarea situație și că tot în seara de patru iulie urma să ia cina cu 'logodnicul' lui, fiind acum ora opt, își bătea degetele în masa goală din restaurantul la care era așezat împreună cu familia sa, așteptând cealaltă familie să li se alăture, care acum întârziase de ceva timp. Nu era nerăbdător absolut deloc, dar timpul era prețios, timpul însemna mai multe ore de somn sau ore în care putea rezolva mai multe probleme, ore în care acum trebuia să fie acasă, nu stând pe loc așteptând pentru o jumătate de oră sau poate că și mai mult.

"Știam că ai programat ora fixă la șapte și jumătate. E ora opt, fix. Trebuie să facem ceva special doar pentru a veni mai repede?"

"Haide Jungkook. Mai ai puțină răbdare. Sunt sigură că vor apărea în orice moment."

Și cu siguranță că singuri din acea familie care erau bucuroși de acea căsătorie erau doar părinții lui, Jeon Goeun și Jeon Hyungsik. Chiar dacă acea căsătorie era mai mult aranjată doar pentru o afacere, acolo undeva mai exista ceva la mijloc pe care i-a determinat să facă asta. Ei bine, doar la câteva minute după asta, ușile restaurantului spațios și elegant, purtând mândru culori închise și deschise cum ar fi maro, verde și galben, s-au deschis, intrând prima dată părinții lui. Însă, la ceea ce Jungkook nu s-a așteptat vreodată este să-l vadă pe băiatul care a vărsat acele băuturi pe el----adică acel băiat urma să-i fie partener pentru un an și jumătate. S-a întors spre părinții săi, cu o expresie ușor panicată;

"Nu pot să plec?"

Goeun s-a uitat la el cu o privire calmă, dar critică; "Ia-ți ochelarii aceia de la ochi Jungkook."

Cu un oftat, i-a dat jos, privind mai bine expresia băiatului al cărui nume încă nu îl știa, care nu era prea departe de reacția sa de acum ceva timp. Pe lângă faptul că părea să explodeze, se putea observa că era stresat---nu voia să-și închipuie următorul an și jumătate alături de el. Era o emoție pe care Jungkook nu o putea descrie.

Nu voia să-și urască numele.

___
Capitolul era programat pe miercuri, așa că eu, cum urăsc așa de mult ziua de miercuri---so it's here. Și desigur că nu e corectat.