ONE OF A KIND

Chapter Twenty

CHAPTER TWENTY
—tacenda

≡

Adevărul era că aceasta era pentru prima dată când Taehyung își părăsea țara natală, în special zburând cu avionul---ceva ce nu i-a căzut prea bine în primul rând. În avionul care de la exterior evident avea o mărime uriașă, însă de la interior părând că se strâmta treptat, Taehyung era acompaniat încă de câteva persoane, nu prea multe deoarece, oamenii pe acea vreme urâtă nu voiau să meargă nicăieri----sau poate că nu Moscova era una dintre destinațiile mult căutate de turiști încântați să vadă ceva nou. Ei bine, la cât de plictisit era Taehyung, încercând oarecum să își alunge gândurile nu atât de binevoitoare, semănând perfect cu ziua lui de ieri și desigur că de azi, încerca să se gândească la altfel de lucruri, curățând frica care îi umplea sufletul---era primul lui zbor cu un avion, nu de parcă urma să zboare cu altceva. Ziua de ieri a fost cu adevărat una îngrozitoare, căci nu s-a putut concentra pe nimic altceva decât pe faptul că în ciuda neplăceri sale de a rămâne singur în acea casă, ar fi vrut să aibă câteva zile libere fără Jungkook în preajmă; Era un act prin care voia să își elibereze câteva gânduri care se rătăceau în mintea sa. Dar bineînțeles că Seokjin trebuia să strice totul ca întotdeauna. Chiar dacă acea viclenie a lui Seokjin nu s-a bazat chiar deloc pe gândul că nu va trebui să meargă el într-o altă țară, Taehyung era prea supărat pentru a se gândi la o altă cauză, ca de obicei ratând șansa să își dea seama de adevărul care la atât propriu cât și figurat---era sub nasul lui. Poate că puțin Taehyung își dădea seama că așa putea petrece ceva timp cu Jungkook, dar Seokjin desigur se referea la un altfel de timp petrecut împreună---acolo mai era și Min Yoongi, o mână de ajutor de care Seokjin avea încredere.

Ugh---nu puteau pur și simplu să plătească un fotograf rus.

Iar la un moment dat, gândurile lui Taehyung s-au amestecat din nou în mintea sa, gândindu-se doar la amănuntul că---care amănunt, pur și simplu gândurile sale au devenit unul, iar acela era numai și numai Jungkook. Și ca și cum era de știut, când venea vorba de Jungkook, Taehyung se gândea și la modul în care putea să aibă încredere în brunet. În ultima perioadă, de la discuția sentimentală cu Seokjin, Taehyung a încercat să facă unul dintre lucrurile pe care Seokjin le-a sugerat să le facă---a evitat să aibă din nou un conflict sau chiar mai multe cu Jungkook, dar problema era că în acel fel l-a și evitat de câteva ori. Chiar dacă se evitau de cele mai multe ori și înainte, de această dată părea că nu făcea pași în față, și tot mai mulți în spate---și încă se întreba de ce în tocmai făcea asta, când nici acum nu era în toane bune cu tot acel contract și afacerea pe care o credea inexistentă. Dar totuși---partea puțin mai bună era că într-un final Taehyung se mai întreba și de ce anume nu avea încredere în Jungkook. Nu îl cunoștea pe el atât de bine, pe acel Jungkook---într-adevăr, însă nu acesta era motivul pentru care nu avea încredere în el. Brunetul nu se compara deloc cu multe persoane străine de care nu a avut încredere sau chiar și cunoscute, privindu-l ciudat de fiecare dată când refuza să dea mâna cu cineva sau să atingă--să fie atins de cineva. La Jungkook nu a văzut niciodată critica în ochii lui, ci doar emoții pe care acesta le vedea în ochii săi, precum vinovăția și dezamăgirea, care din nou erau îndreptate spre el însuși. Taehyung în continuare se simțea prost pentru asta, chiar dacă a trecut mult timp de la acel incident, aproape două luni. De ce nu avea încredere în Jungkook? Era o întrebare atât de complicată, încât se îneca pentru a afla chiar și el răspunsul.

____

În momentul în care Taehyung a pășit afară din aeroport, a vrut să își scoată telefonul din buzunarul paltonului său doar pentru a face o poză fermecătoare peisajului din față; ar fi putut să folosească și aparatul foto pe care îl avea cu el, dar cine s-ar fi chinuit să scoată un așa mare aparat din geanta pe care o purta când telefonul era mult mai la îndemână. Ei bine, nu a făcut niciuna dintre ele pentru că a avut destul bun simț încât să nu îi facă în ciudă lui Seokjin că a ratat ocazia să vizite un asemenea oraș. Poate că așa părea la prima vedere, așa cum Taehyung era obișnuit să judece orice doar dintr-o privire, dar totuși Moscova chiar rămânea un oraș frumos, fiind nerăbdător să exploreze măcar puțin din el. Urma să aibă acea prea numită ședință foto mâine, asta însemnând că în ziua de azi, fiind marți, Taehyung urma doar să se relaxeze în camera sa de hotel și cel mai probabil după următoarele două zile va ieși să se oarecum aventureze în oraș, știind că va trebui să se reîntoarcă în Coreea cu Jungkook undeva vineri sau sâmbătă---va încerca să îl întrebe ceva despre asta. Deocamdată, Taehyung aștepta puțin mai aproape de parcare ca Jungkook să vină să îl ia, nu exista niciun caz în care urma să meargă cu un taxi până la acel hotel, mai ales că taximetristul e un rus---cel mai puțin știind engleza. S-a asigurat că brunetul nu era ocupat sau că va întrerupe ceva important din cauza lui, aducându-i aminte că nu are nicio obligație să vină după el, însă acea latura calmă pe care acesta o avea---s-a întors, asigurându-l pe Taehyung că nu întrerupe nimic.