ONE OF A KIND

Chapter Twenty-Eight

CHAPTER TWENTY-EIGHT
—pleasant

≡

Jungkook avea un program foarte scurt astăzi. Construcția hotelului mergea de minune, atât cât și compania desigur. Săptămânile treceau rapid, abia dacă mai reușea să țină pasul cu timpul care se scurgea mai repede ca niciodată. Și astăzi era ziua de privit stele, din această cauză Jungkook avea un program mai scurt, făcut de el însuși bineînțeles. Părea chiar o zi prea unică; nu avea prea mult de lucru, doar o întâlnire și programul scurt, probabil tatăl său a făcut la fel ca și el în ultimi lui trei ani de conducere a companiei, deoarece privitul de stele avea loc în familie. Era ceva special pentru ei; în fiecare an, mai bine spus, din ultimi cinci ani privitul la stele, la ora zece, pe cel mai înalt loc din oraș a devenit un obicei trist de familie, dar totuși un obicei care îi lega pe ei patru de unele stele care luceau mândre și neștiutoare pe cerul negru și înstelat desigur, căci niciodată nu a fost acoperit de nori gri. Ziua de doi august era mereu senină, dar întotdeauna una melancolică, o zi pe care cu toate că era specială, Jungkook o ura din tot sufletul. Ar fi dat orice ca în acea zi să rămână acasă, departe de acel obicei trist, dar totodată frumos, amețitor, acel sentiment amețitor făcându-l doar să vomite. Liniștea care îi înconjura în acele momente era cea mai enervantă, iar temperamentul său o lua razna cu toate că era cea mai calmă persoană pe care o puteai întâlni.

Totul trezea amintiri care erau făcute să rămână doar uitate.

El și Yoongi s-au mai văzut în ultima perioadă, discutând despre proiect și în același timp despre relația sa cu Taehyung, care ori părea că oarecum avansa ori rămânea în același loc. Jungkook nu i-a spus că au prins un obicei de a se săruta atunci când unul dintre ei era pus într-o lumină proastă sau intervenea ceva care nu trebuia spus, în cazul brunetului---asta se întâmpla doar când erau doar ei singuri, bineînțeles. Din momentul în care Jungkook l-a întrebat pe Taehyung despre culoarea părului lui, fotograful a început să îl privească pe acesta cu alți ochi, brunetul o putea simți, știa asta, chiar dacă nu erau acei ochi critici pe care i-a primit patru ani de zile, alături de cuvinte sărate care se învârteau în rana lui proaspătă de fiecare dată când le auzea. Ce putea face acum, întrebarea a fost pusă, a primit un răspuns fără alte întrebări la pachet, dar părerea lui Taehyung despre el se schimba, iar asta era de rău---Jungkook de asta a fugit chiar de când a semnat contractul căsătoriei. Și pe lângă faptul că părerile se schimbau, și părerile inimii lor despre anume ceva se schimbau încetișor, altceva de care atât el cât și Taehyung au fugit de----la fel ca la un maraton. Poate că Yoongi nu avea nevoie să știe de la Jungkook când de fapt îl cunoștea pe acesta îndeajuns de bine încât să își dea seama că relația lor nu mai putea fi numită chiar atât de profesională precum părea odată. În tot acel timp până acum, Yoongi a încercat să îl convingă pe Jungkook să îi spună măcar puțin lui Taehyung din anume ceva, pentru a nu-l ataca cu întrebări despre unde a fost în seara de doi august dacă nu la birou. Taehyung nu era atât de idiot încât să nu se gândească la asta, în plus urma să îl vadă acasă mai devreme, ceea ce îl va pune la gândit.

Jungkook niciodată nu asculta de ceea ce i se spunea, doar dacă era într-adevăr ceva de care ar trebui să își poarte grija. Așa cum a reușit să treacă neobservat de Taehyung într-un an, putea și în acea noapte să fie la fel de discret. Cel mai posibil, putea înțelege singura propoziție prin care îi explica că era un „lucru“ de familie, tehnic vorbind Taehyung era familia sa---asta se aplica doar dacă exista cazul ca acesta să întrebe unde se duce. Înainte de toate, Jungkook niciodată nu s-a băgat în treburile de familie ale lui Taehyung, care au fost cam numeroase, dar din nou---cine era el să se bage în alte probleme când deja avea destule, ca oricare altă persoană care îl conjura. Așa că, timpul a trecut, iar ceasul a lovit ora cinci, ora la care Jungkook își termina programul său, iar secretara lui mai rămânea puțin pentru a-i continua mica treaba din birou, odată cu el plecau și angajații. S-a uitat în jur atent, asigurându-se că nu uita nimic important, în ciuda faptului că mâine se va reîntoarce fix în acel loc. Ei bine----nu avea nimic atât important la el decât cheile mașinii și telefonul, câteodată se mai adaugă pe listă și portofelul unde ținea cardul și banii desigur, dar pe acela niciodată nu s-a întâmplat să îl uite la birou. Ah---Jungkook nu conducea în această zi plină de stele, era la fel---un obicei pe care îl avea pe doi august din ultimi cinci ani, nu își conducea mașina. Mai degrabă niciunul din familia lui nu conducea, referitor făcut la Yiren și tatăl său, Hyungsik. În companie avea un șofer angajat, era mai puțin plătit ca ceilalți--care chiar lucrau mereu. Acesta primea un salariu destul de bun doar pentru că existau momente când Jungkook nu avea acea dispoziție de a conduce, ceea ce se întâmpla de rare ori. Le-a spus politicos la revedere celor pe care îi vedea în drumul său, șoferul era deja lângă mașina sa, așteptând. Poate că la ora cinci era încă devreme, dar de parcă vreun angajat protesta când de fapt așteptau să meargă acasă la fel de repede, până la urmă era vineri spre weekend.