ONE OF A KIND

Chapter Five

CHAPTER FIVE
—e-mail

≡

Două săptămâni mai târziu, părea că Taehyung devenea obișnuit cu obiceiul de a împărți viața cu un străins---sau poate că și aceea era o aparență. Nici măcar în acele două săptămâni, care nu păreau a fi extrem de lungi, nu au---Taehyung nu a găsit o cale prin care putea începe o conversație cu Jungkook. Probabil că nu dorea să găsească una, probabil că Jungkook nu voia să-i arate una sau probabil că Taehyung nu avea timp să vorbească cu acesta pentru că niciodată nu l-a văzut mai mult de o oră acasă, în afara faptului că tot acolo dormea nu în altă parte---Ca de fiecare dată, Taehyung era confuz. În urmă cu câteva zile, acesta și-a luat inima în dinți și l-a întrebat nonșalant pe fratele său, Namjoon, care era programul lui Jungkook---de la cât și până când trebuia să rămână la birou. Ceea ce a fost surprinzător a fost că Jungkook nu respecta programul, deloc. Bineînțeles că pleca la șase și câteva minute dimineața, câteodată mai întârzia, ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, iar ceilalți angajați se întrebau care era motivul pentru care Jungkook întarzia atât de des----trafic nu era în niciun caz la acea oră. Dar ora normală la care ar fi trebuit să se întoarcă era de nouă jumătate sau pentru altă eventualitate, zece maxim. La acea oră compania era complet goală, iar ca Namjoon să fie foarte sincer cu unicul său frate, i-a spus că Jungkook nu pleca nicăieri niciodată din biroul său dacă nu era nevoie, iar să primească pe cineva acolo, era ceva mai rar, eventual persoana care voia să-l vadă intra cu tot cu secretara sa, care era mai în vârstă decât el. Acel comportament al său cu care toți angajații companiei s-au învățat, încă le dădeau semne de întrebare. Iar Taehyung era sigur că acum venea atât de târziu din cauza sa, desigur. Oricum, plăcerea era de partea lui că Jungkook nu voia să-l vadă, în același stadiu se afla și el---dar în weekend, nimic nu putea explica dispariția celuilalt.

Momentan era vineri seara, iar Taehyung s-a întors mult mai repede acasă, după ce a luat cina cu Seokjin și Namjoon. Era în jur de ora nouă și desigur că Jungkook nu era acasă, încă era în program. Neobișnuit sau nu, Taehyung chiar voia ca Jungkook să fi fost în acel moment acasă---nu era nimic special, ceva banal, pe care cine știe dacă va avea ocazia să o facă mâine. Deobicei la ora la care brunetul se întorcea, Taehyung dormea, iar fix în acel moment, simțind cum weekend-ul era și mai aproape de el, putea spune că leșina la cât de somn îi era. Nu putea rezista până când Jungkook se va gândi să vin și acasă, așa că, singurul lucru care îi rămânea de făcut era să îi trimită un mesaj. Taehyung și-a lărgit privirea numai la gândul de a scrie un mesaj, oricui. Avea telefonul în mână, avea cuvintele la el, tot ce trebuia să facă era să scrie un mesaj simplu în care urma să îi ceară lui Jungkook un mic, un banal ajutor, dacă putea numi de ce avea pentru sâmbătă nevoie---ajutor. Avea numărul acestuia, însă inima îi bătea repede și în special creierul îi spunea să nu îi trimită un mesaj, oricui---din nou. Așa că, fără ezitare a accesat căsuța de e-mail, căutând e-mailul lui Jungkook pentru a-i trimite acel mesaj prin intermediul unei aplicații mai puțin folosită în respectiva generația. A oftat și, cu voia lui de acea dată, a început să îi scrie lui Jungkook un e-mail atent, cu grijă și tremurând, sperând că va primi un e-mail înapoi, ci unul pozitiv.

___

Jungkook ar fi vrut să meargă mai repede acasă în acea seară. După cele două săptămâni, simțea că nu mai era nevoie să stea atât de departe de adevărul care nu putea spune că i-a afectat prea mult viața cu ceva. Dar motivul pentru care voia cel mai mult să ajungă acasă și în special să doarmă, era sora lui, Yiren, care a fost cu el toată ziua la companiei, vorbind într-una despre faptul că ar fi trebuit să fie mult mai---cald. Jungkook nu a înțeles niciodată la ce s-a referit, nu și-a înțeles niciodată sora prea bine, însă a lăsat-o să vorbească. Erau subiecte pe care Yiren le aducea în discuție și îl făcea să se simtă cel mai neînsemnat om de pe pământ, oricum nu era cu nimic mai special decât ceilalți oameni ai planetei, însă totuși se simțea prost---dintr-un motiv oarecare care nu ar fi trebuit să îl afecteze în acel fel. Acele sentimente îl amețeau atât de mult încât îl făceau să uite ce anume făcea acolo, toată ziua la birou. Ar fi vrut să o dea afară pe Yiren---nu voia să confrunte și alte probleme, cu siguranță. Era ora nouă și câteva minute---ura asta, ura că de acea dată când voia nu putea ajunge mai repede acasă ca să poată face un duș fierbinte și să doarmă până cine știe la oră a doua zi sâmbătă.

"Nu ai de gând să pleci acasă?"

Jungkook și-a ridicat privirea obosită ca deobicei din foile pe care le citea, cele care îi ocupau biroul. A privit-o puțin și după, s-a întors la treaba care ar fi trebuit să fi fost terminată până atunci; nu avea nevoie de vocea lui Yiren în acel moment.

"Angajații tăi deja pleacă unul câte unul acasă. Nu te bate nimeni dacă pleci cu câteva minute mai devreme."

Jungkook s-a oprit din nou; "Ai vreo problemă care nu te lasă să trăiești cu foile pe care îmi place să le citesc?!"

"Ești obosit, pleacă acasă. Și așa conduci de parcă de trage ceva înapoi."

Vocea ta m-a obosit mai mult decât ar fi trebuit.

Când Jungkook a vrut să îi răspundă înapoi, telefonul său a vibrat sonor, care era undeva ascuns sub foile împrăștiate pe birou. A dat ușor foile la oparte până când și-a găsit telefonul. Nu ar fi vrut să vadă nimic în acel moment, dar totuși a făcut-o, iar când a văzut că avea un e-mail---un e-mail de la Taehyung, a rămas clar surprins. A deschis lent aplicația și e-mailul de fel, începând să citească curios. Era super curios și confuz---de ce Taehyung i-a trimis un e-mail ci nu un mesaj simplu?

Jungkook,

Probabil că acum ești foarte ocupat și stresat și fără interes față de "mesajul" meu în general, însă cum tu ajungi prea târziu iar eu la acea oră dorm, am decis să îți scriu cererea me aici și acum, în caz că nici mâine nu ai să fii prezent în casă. O persoană cunoscută care a lucrat cu mine organizează o petrecere, nu chiar o petrecere dar, e ceva. Aflând despre faptul că eu m-am căsătorit așa dintr-o dată, haha, a decis să nu merg doar eu, ci să vii și tu. Petrecerea e duminică seară. Din nou, aș fi putut să-ți spun asta în persoană, cred, dar niciodată nu te-am văzut mai mult de o oră acasă. Nu mă deranjează dacă nu vrei să mergi alături de mine, înțeleg perfect.

̏☻Taehyung.

Jungkook a oftat, punându-și telefonul în buzunarul pantalonilor săi negri. S-a uitat la sora preț de o clipă, care zâmbea fără vreun motiv, iar apoi s-a ridicat, Yiren urmându-i gestul. L-a privit, cu acel zâmbet încă pe față, cum și-a pus acei numiți ochelari de soare la ochi, luându-și sacoul și aruncând cheile mașinii sale spre Yiren, care le-a prins numaidecât.

"Conduci tu, am altceva de făcut."

----Zâmbea, deoarece iubea când fratele său devenea atât de concentrat încât nu își dădea seama și despre ce se întâmpla în jurul său.

___
După ce Jungkook a ajuns acasă, simțind cum efectiv urma să cadă din picioare, nu s-ar fi așteptat ca să îl găsească pe Taehyung dormind pe canapea. Nu s-a dus direct în camera sa, pentru a se relaxa și pentru a face dușul mult dorit, a rămas în living, privindu-l pe Taehyung cu o anumită curiozitate, dar nu pentru mult timp. Oricât de frumos și cuvenit ar fi fost, Jungkook a urcat la etaj, mergând spre camera sa, înloc să îl fi dus pe Taehyung în propria lui cameră, pentru a dormi mai bine.

Poate că nu a vrut să-l trezească---astfel, Taehyung ar fi citit prea repede e-mailul pe care acesta i l-a trimis.

Era devreme pentru---speranțe.

____
Dar, avem noi secrete. 🤭

Carte lungă sau scurtă, hm?

Necorectat.