ONE OF A KIND

Chapter Sixteen

CHAPTER SIXTEEN
—agony

≡

Era devreme în dimineață când Taehyung a primit un apel de la mama sa, spunându-i să-și amâne eventualele planuri pe care le avea pe diseară. Părinții lui Jungkook voiau să aibă cu toții o cină în familie, iar pentru prima dată, lui Taehyung nu i s-a părut nimic rău. Probabil că părinții brunetului urmau să-l informeze pe Jungkook pe cont propriu, deoarece mama lui nu a menționat nimic despre faptul că trebuia să-i dea de știre lui Jungkook despre acea cină. Oricum nu avea nimic planificat pentru acea noapte. Avea o zi liberă și desigur jumătate din ea urma să și-o petreacă cu Seokjin. Jungkook în continuare era acasă, deoarece răceala lui era mai enervantă decât râia---tusea lui se auzea dincolo de pereții, iar camera lui Taehyung fiind fix lângă a sa---nu era destul de bine. Acea jumătate de zi pe care voia să o petreacă cu Seokjin urma să includă și invitația la o cafea pentru Mia, chiar dacă el și cafeaua nu aveau o relație atât de agreabilă. Voia să o întrebe câte ceva pe Mia, dar nu înainte de a auzi și punctul nu chiar atât de important a lui Seokjin. Îl întreba doar pentru a ști care era punctul lui de vedere, dar desigur că până nici el nu îl putea opri din a face ceea ce voia.

Era aproape ora unsprezece când Taehyung a ajuns acasă la Seokjin și Namjoon. Namjoon era la birou deja de câteva ore, iar casa era doar pentru ei doi---o vreme. Nu s-a chinuit să bată la ușă deoarece avea cheile casei. A fost destul de inteligent să găsească cheile lui Namjoon pentru a face o copie doar pentru el---nici acum fratele său nu știa nimic despre asta. L-a găsit pe Seokjin în living uitându-se la televizor, iar chiar și la acea oră, savurându-și cafeaua. Și-a lovit piciorul de podea, atrăgându-i chiar în acel moment atenția lui Seokjin. Acesta a zâmbit când și-a văzut prietenul și a lăsat cana pe măsuța de cafea. După privirea pe care Taehyung o avea---el avea o presimțire că urma să aibă o discuție lungă cu el. Taehyung s-a aruncat pe canapea lângă prietenul său, luându-l brusc în brațe atât de strâns;

"Seokjin hyung---mă bucur să te văd chiar dacă nu te-am văzut de ieri. Dar nu e timpul de momente dulci când eu vreau să vorbesc ceva foarte serios cu tine."

Exact cu am și crezut.

Seokjin l-a îndepărtat pe Taehyung, doar pentru a respira mai bine și pentru a-l privi; "Despre?"

"Cred că ți-am spus despre atacul de panică pe care Jungkook l-a avut atunci când a văzut-o pe Mia, nu? Vreau să ne întâlnim amândoi cu ea azi la cafeneaua noastră preferată pentru a o întreba ceva legat de asta. Ce zici, e o idee bună?"

Nu e de parcă am să-mi schimb alegerea.

Seokjin a părut că încerca să-i evite privirea; "De ce vrei să afli de la ea când îl poți întreba pe Jungkook în persoană. E răcit, așa că dacă se va întâmpla să reiasă o ceartă, nu va fi în stare să o mențină mai mult de cinci minute."

Nu ai idee câte cuvinte ies din gura noastră în doar cinci minute.

"Ți-am mai spus că nu o să-mi spună nimic niciodată. Nu chiar niciodată deoarece o să divorțăm într-un an---"

"Iar ai început cu asta, Taehyung? Tu crezi că un an însemnă o lună? Se pot întâmpla atât de multe și chiar dacă tu nu vezi asta încă, în aceste șase luni ceva nu mai este ca înainte."

Taehyung a mormăit ceva, iar apoi a ignorat cuvintele lui Seokjin, focusându-se doar pe cuvintele sale pe care le avea de spus; "E totuși prietena mea, Seokjin. Vreau să vorbesc cu ea despre ceea ce s-a întâmplat, deoarece crede-mă---deși Mia pare un străin, Jungkook e unul mai mare."