ONE OF A KIND

Chapter Twenty-Three

CHAPTER TWENTY-THREE
—brontide

≡

În următoarele câteva zile Taehyung și-a petrecut majoritatea timpului singur, plimbându-se prin parcurile frumoase din acel oraș. Yoongi și Jungkook au fost ocupați în ultima vreme cu afacerea pentru care erau aici, iar vremea de plecare era mâine, mâine fiind sâmbătă. Cei doi au terminat mult mai repede discuțiile decât ar fi crezut, iar acum în sfârșit puteau să se reîntoarcă, Jungkook deja parcă își auzea tatăl spunând că nu mai suportă să rămână la birou, de parcă nu a fost a lui compania. De fapt, peste câteva zile mai exact Jungkook urma să împlinească un an de când a luat conducerea companiei în mâinile lui și nu se putea simți altcumva decât mândru, deoarece chiar a făcut o treabă excelentă în primul său an. După cum își cunoștea familia, mama sa cu siguranță voia să organizeze ceva, dar nu atât de grandios la fel ca oricine ar fi făcut o petrecere---să nu uităm, acea dată se apropia, iar petrecutul în stil mare când erau atât de aproape de acea dată însemna irespect. În punctul de față, Jungkook și Yoongi erau în drum spre hotel, fiind obosiți, chiar dacă acea ultimă întâlnire nu a durat decât două ore. Deoarece zborul înapoi către Coreea era unul destul de lung, aceștia urmau să se odihnească pentru tot restul zilei, deja ziua fiind trecută de ora două după-amiaza.

A doua zi după ce au mers în acel parc de distracții, brunetul nu a fost nici atunci chemat pentru o întâlnire cu partenereul său de afaceri. Ceea ce a însemnat că putea sta liniștit și în primul rând mult mai odihnit înainte ca acea durere de cap să se reîntoarcă. Însă starea sa leneșă nu a durat atât de mult deoarece Taehyung a ciocnit în ușa camerei sale după câteva minute în care el s-a decis că ar putea să se relaxeze cel puțin jumătate de oră sub apa fierbinte a dușului. Desigur că nu a știut cine a bătut la ușă, dar a avut acel sentiment că Yoongi îl aștepta acolo cu un zâmbet propundând o ieșire împreună. Așa că a deschis ușa cu cea mai urâtă și deranjată expresie facilă pe care o putea face, dar imediat acea expresie s-a scurs atunci când la văzut pe Taehyung în fața lui și nu pe Yoongi. Prima dată a fost confuz, simțind cum toate cuvintele care îi treceau prin minte i-au rămas blocate în gât pentru că---el chiar a crezut că la acea oră Taehyung deja a plecat din hotel pentru a face o plimbare, dar în schimb era acolo în fața lui privindu-l cu cel mai drăguț zâmbet pe care l-a văzut vreodată. Confuzia lui s-a dus la fel de rapid ca și planurile sale de relaxare atunci când Taehyung i-a spus că voia să ia prânzul într-un restaurant clasic din capitală, însă cum el nu știa mai nimic despre oraș în sine, s-a gândit că poate Jungkook îl va duce într-un astfel de local și în același timp puteau lua prânzul împreună, ceva ce din câte își aduceau aminte nu s-a întâmplat mai deloc. Brunetul a rămas tăcut atunci când a fost întrebat dacă era dispus să o facă, uitându-se spre camera lui Yoongi de parcă s-ar fi șimțit ca și cum acesta îl urmărea, dar într-un final acesta a fost de acord cu propunerea lui Taehyung---oricum nu se putea gândi la declinarea propunerii chiar dacă avea tot dreptul să o facă. Așa au ajuns ca cei doi să aibă un prânz nu mai mult ca perfect într-un restaurant clasic și modest unde din fericire la acea oră nu erau atât de multe persoane. Acel prânz trebuia să fie știut doar de ei, iar dacă Yoongi ar fi aflat de asta, l-ar fi tachinat până când---nici nu voia să se gândească la acea posibilitate.

Păcat că Yoongi știa tot.

Ziua de sâmbătă a sosit și ea la fel de repede la fel cum și acea așa zisă vacanță a trecut. Cei trei erau dis de dimineață la aeroport, arătând destul de somnoroși, dar nu erau atât de multe persoane ca să îi vadă deoarece nu zburau cu un avion comun ci cu avionul privat al lui Yoongi---atât de bogat era acesta. Taehyung și Jungkook nu s-au așezat în locuri comune, mai degrabă brunetul s-a așezat pe ultimele locuri din avion, în schimb Yoongi și Taehyung erau cât mai departe de acesta și adică mult mai în față---asta era exact ceea ce a vrut. Jungkook știa că Yoongi de obicei nu putea dormi în timpul unui zbor așa că mai bine era Taehyung cel care era ținut de vorbă decât el. Trebuia să meargă la birou a doua zi pentru câteva probleme cărora li s-au făcut raportul în acele zile în care a fost plecat, chiar dacă era duminică, iar acea durere de cap pe care o avea de fiecare dată când vedea foile care trebuiau citite de pe biroul său și întâlnirile la care trebuia să participe ca și CEO al companiei---care se întâmplau de două ori pe zi, nu își făcea dispariția până în weekend. Acel zbor înapoi spre Seul urma să îi consume majoritate din energie așa că mult mai convenabil era să doarmă pe tot parcursul lui de cât să îi țină companie lui Yoongi.