ONE OF A KIND

Chapter Three

CHAPTER THREE
—acord

≡

Până acum cel mai oribil lucru văzut de Jungkook și Taehyung era foia de contract. Taehyung nu a vrut să se obosească să o citească, însă observând foarte bine expresia serioasă și tare a celuilalt, ei bine totul s-a schimbat---cine știe, poate acolo scria pentru toată viața nu pentru aproape doi ani. Era vineri, unsprezece iulie, ziua pe care nu au vrut să o mai prindă. Părea banal, dar amândoi aveau lucruri de care se temeau ca celălalt să nu le afle, iar în acei doi ani---totul era imprevizibil. Și nimic nu era perfect în acea zi, la fel cum chiar și o căsătorie aranjată trebuia să fie. Taehyung părea bucuros de faptul că urma să comunice cu persoane pe care până atunci nu le-a mai văzut, însă Jungkook---era complet debusolat. Părea că nu se concentra deloc pe momentul de față, părea îngrijorat, dar calm. Iar Taehyung era sigur că familia lui nu a observat asta deloc. Ceremonia încă nu a avut loc, totul era în pregătire, până și ei, însă putea vedea clar de pe cealaltă parte a camerei că Jungkook nu părea încântat de viață în acel moment. Poate că nu așa trebuiau organizate căsătoriile, poate că ei nu ar fi trebuit să se vadă până în momentul în care se vor privi în fața altarului---dar după cum a aflat, Jungkook a fost cel contra acestor tradiții. Ei doi nu se bucurau de acea căsătorie, nu trebuia să fie ceva grandios, nu voiau , iar aura grea pe care acesta o folosea în jurul său i-au făcut pe toți să fie de acord cu plăcerile lui---măcar o dată.

Oricum Jungkook a fost cel care a părăsit primul camera în care s-au pregătit, cu tot cu acea expresie ciudat de grea. Nu părea emoționat sau nervos, nu, părea că tocmai a căzut de la înălțime, încercând să își dea seama unde a căzut mai exact. Și chiar dacă el nu se bucura de asta, pe Taehyung nimeni nu îl oprea din a se simți ciudat pe dinăuntru---nu era de acord cu căsătoria, cu totul că a semnat acel contract obligat, dar se căsătorea și era un moment mare în viața oricărui om. Probabil că brunetul își ascundea bine sentimentele, pentru că orice om avea sentimente, sau poate cu adevărat nu îi pasă de faptul că în acea zi se căsătorea. Amândouă erau informații valide. Familiile lor păreau fericite de căsătorie și nu doar pentru că cele două companii se uneau. Sora lui Jungkook, Yiren părea atât de încântată încât oamenii putea jura că se căsătorea ea, nu fratele ei. Iar tot acel aspect îl făcea și pe Taehyung fericit fiindcă nu avea nimic de pierdut decât să se bucure doar de acea zi, nu și de restul sutelor de zile. Era o zi mare pe care cu siguranță nu va avea să o mai întâlnească și să o simtă curând.

După ce și el a fost gata, a ieșit din camera aceea pentru a fi întâmpinat de fratele său mai mare, Kim Namjoon. La fel ca și restul familiei, părea fericit, mult mai fericit decât ar fi trebuit să fie. Oricât de încăpățânat ar fi fost Taehyung, nu ar avea niciodată curajul să întrebe o persoană de ce se simte atât de fericită sau în alte cazuri tristă, chiar dacă pe acea persoană o cunoaște. Era ciudat pentru că nu putea.

"Te simți bine Taehyung?

Acum da, mâine nu.

"Cred că da. Ar fi trebuit să mă simt rău? Să mă comport de parcă merg la o înmormântare le fel ca el?"

Namjoon părea ușor surprins; "Taehyung, desigur că nu. Dar dacă tot ai pomenit, ți-a vorbit Jungkook ceva până acum?"

"Nimic. Nici nu cred că o să o facă curând."

Atunci nu era momentul potrivit în care Namjoon trebuia să zâmbească, văzând expresia prea serioasă a fratelui său, însă a făcut-o, a zâmbit puțin; un an și jumătate nu se termina la fel de repede precum credea Taehyung---într-un an și jumătate multe lucruri se puteau schimba, la fel ca și personalitatea sau chiar sentimentele. Să fii blocat cu o persoană complet străină într-o casă pentru aproape doi ani nu era ușor să nu bagi de seama. Namjoon știa că Jungkook și Taehyung spuneau asta acum, dar peste acele luni lucrurile urmau să ia o întorsătură gravă. Nimic nu era bătut în cuie, nici viitorul dar nici inima. Namjoon era sigur că acel contract putea schimba multe---aproape orice.