ONE OF A KIND

Chapter Twenty-Six

CHAPTER TWENTY-SIX
—obscurity

≡

„Taehyung---felicitări că ai depășit un an rămânând întreg psihic.“

Taehyung a mormăit ceva deranjat, frecându-și ochii pentru a se ajusta cu lumina puternică a dimineții din cameră. "Hyung cât e ceasul?"

„Nu contează cât e ceasul, vei afla când te vei da jos din pat pentru că acum ai aflat că Yiren vine în vizită la fratele său și cel mai probabil spre neplăcerea ta, e pe drum. Așa că ai face bine să te ridici din pat și să îl trezești pe Jungkook, dacă nu ți-a luat-o înainte deja.“

Nicio problemă, Taehyung era ridicat din momentul în care tonul său zgomotos de apel a răsunat în camera lui, care părea într-un fel sau altul goală. Cât timp Seokjin a vorbit, el a verificat ceasul pentru a vedea că era ora opt în dimineață. Perfect, era doar și numai perfect. Îi venea greu să creadă că Seokjin era treaz la acea oră sau că însuși el era treaz la acea oră, ascultând cum prietenul său cel mai bun vorbea ceva la care nici măcar nu era atent, era somnoros și nu era în niciun caz vina lui pentru că nu avea acel impuls pentru a sta treaz. Yiren nu era sora lui, era sora mai mică a lui Jungkook, așa că nu era problema lui sau obligația lui pentru a o primi pe fată în casă, până la urmă Seokjin a spus că venea în vizită la fratele ei, ci nu la amândoi. Partea cea mai ciudată dintre toate e că----nu putea crede că astăzi, data de patru iulie, marca evenimentul pe care îl ura că începea să îl accepte. Un an de când s-au căsătorit, nu era nimic special de sărbătorit, absolut nimic, cui îi păsa de asta, tot ce aveau de făcut era să mai aștepte încă jumătate de an să treacă la fel de rapid cum și unul întreg a făcut-o ca în sfârșit fiecare să își caute de propria viață care oarecum era mult mai bună înainte. Suna ușor, dar se simțea ca o piatră pe suflet, deoarece într-un final, așa cum Namjoon i-a spus, aproape doi ani nu trec la fel de repede cum ar fi crezut și că în același timp nu ar putea să se comporte ca adevărați străini. Iar timpul părea să treacă din ce în ce mai repede, dar totul se petreacă ușor în fața sa, păcat că era orb și nu putea să realizeze asta.

„Taehyung, ai înțeles? Yiren nu vine la voi doar pentru o vizită amicală, chiar are și surprize.“

"Da hyung, mă bucur foarte mult. Dar dacă nu vrei să adorm din nou mai bine ai închide."

Era un început perfect de dimineață și---cine știe, va urma o zi plină de surprize.

___

Poate că Seokjin l-a mințit când i-a spus că Yiren era pe drum. A trecut aproape o oră de când a vorbit cu prietenul său, iar aceasta încă nu a ajuns. Era în bucătărie terminându-și micul dejun, în timp ce Jungkook stătea într-o poziție ciudată pe canapea în living, cu obișnuita lui ceașcă de espresso în ambele sale mâini și totodată uitându-se la televizor, Taehyung putea jura că nu era deloc interesat de ceea ce se difuza la moment. Fotograful nu a încercat să îl oprească pe brunet când a văzut că a început să își facă espresso, pentru că după ce a făcut-o o dată în săptămâna în care a avut acel atac de panică, Jungkook doar l-a privit urât, de asemenea spunându-i că nu ar trebui să se amestece în problemele sale, ca de fiecare dată. Taehyung doar a încercat să fie drăguț, astfel i-a respectat dorința și nu i-a mai spus nimic legat despre acest subiect, chiar dacă adânc în sufletul lui știa că Jungkook ar fi trebuit să o ia mai moale cu cantitatea de cofeină pe care o consuma zilnic. Chiar când a avut intenția de a spăla vasele în care și cu care a mâncat, în living a răsunat o bătaie fină în ușă. Aveau și sonerie, dar câteodată să bați în ușa unei case era mai practic. Și-a căutat de treaba, știind și auzind că Jungkook s-a dus să deschidă ușa, așa cum era de așteptat. Nu a durat mult până când liniștea din casa lor plictisitoare a dispărut brusc la fel ca și ceața atunci când Yiren a început să vorbească entuziasmată cu fratele său despre lucruri care trebuiau împărtășite cu el. Taehyung a observat cu mult timp în urmă cât de des o întreba Jungkook despre facultate, într-un fel suna doar puțin obsedat, dar înțelegea foarte bine, la finalul zilei Yiren rămânea singura lui soră și era normal să se comporte în acest fel cu ea.