Iubire Sau Rațiune

Capitolul 5

- Are dreptate să sții!

- Cine ești?

- Nu te speria, eu sunt Luana, lupul tău interior, am fost subjugată până ți-ai privit în ochii sufletul pereche.

- Nu înteleg ...

- E normal să fii confuză, ai crescut departe de haită, printre oameni, nu știi ce înseamnă să fii un vârcolac.

- Explicămi te rog...

- Toți vârcolaci au câte un lup interior, când ne chemați, sau când sunteți în pericol, noi preluăm controlul și ne transformăm în lupi, o să fii tu, o să gândești tu, dar sub forma mea de lup.

- Deci eu chiar sunt un lup?

- O scumpa mea, tu ești mai mult de atât, tu ai cele 2 specii în tine, dar înca nu poți să le folosești.

- Cum adică? Care 2 specii??

- O să aflii la momentul potrivit.

- Mergem la mama, ai idee cum putem ieși de aici?

- Dacă mergem la ea, o să o punem în pericol.

- De ce?

- Pentru că Alpha o să te caute, o să afle de vampiri, iar mama ta, o să încerce să te protejeze și o să fie mai rău.

Mă ridic din pat, deschid geamul și văd că sunt foarte sus, nu am cum să rezist la o așa căzătură, însă Luana mă asigură că pot să o fac, îmi pun încrederea în ea, strâng puternic din ochii și sar... mare mia fost mirarea cand am aterizat jos, fără a simți ceva, parcă mă aruncasem de pe o masă, mă îndrept spre pajistea de lângă spital era singurul loc pe care il cunoșteam, mă întind pe spate privind stele..

- E foarte frumos, nu? Ma întreabă Luana

- Da, asa este, frumos și liniștitor, continua să îmi povestești despre haită și lupi.

- E complicat, cel mai bine e să vorbesti cu Alpha.

Am rămas tăcuta privind cerul, ascultând zgomotele păduri și gândindumă la ce sa întâmplat în ultimul timp.

După o perioadă de timp, o aud pe Luana că începe să mârâie, mă ridic repede în picioare, din pădure se aude un foșnet și brusc în fața mea apare un băiat, mă analizează și se uită ciudat la mine

- Ariana, ma trimis Ianis să văd dacă ești bine și să te anunț că peste o lună și 2 săptămâni trebuie să te întorci la el.

Pentru câteva secunde, în interiorul meu se dădea o luptă, el putea fi calea mea de scăpare de aici, el mă putea scoate din pădure, puteam să ajung la mama, dar cuvintele Luanei îmi răsunau în minte " o să o pui în pericol" .

- Nu mă întorc la el, nu eu sunt vinovată de ce sa întâmplat așa că nu vreau să am deaface cu el, transmitei tu asta.

- Nu este după tine, si crede ma că o să te întorci de bună voie dacă vrei ca mama ta și această haită patetică să supraviețuiască, eu trebuie să plec, se pare că mi sa simțit prezența, nu uita o lună si 2 săptămâni.

Am rămas uimită de ce sa întamplat si de cât de repede a disparut acel baiat " vampir" mă corectează Luana. Nu a durat mult și dintr-o dată simt două mâini pe umerii mei ce mă trag într-o îmbrătisare puternică, aș fi cunoscut dintr-o mie aceste mâini, aceste furnicături...

- Luna mea ești bine? M ai speriat îngrozitor de tare, te-am căut peste tot, am simțit că un intrus a intrat pe teritoriul haitei și am crezut că ți sa întâmplat ceva când am văzut că nu ești în cameră.

I se citea panica și grija în ochii, nu credeam că o să o spun dar mă simt atât de bine în brațele lui, mă simt protejată cumva...

- Sunt bine, stai liniștit... intrusul a fost doar... m-am oprit brusc, tragândumi o palmă imaginara peste față, cum o să îi spun acum că îl cunosc pe acel vampir.

El se îndepărtează de mine și mă privește confuz.

-Cine este și de unde cunoști tu un vampir?

- A , eu.... sărutăl, îmi transmite Luana, va uita pe moment până ne gândim la o soluție. Ce să fac? Ai înnebunit? Spun cu voce tare

- Ariana ce se întâmplă? Tu ai spus că îl cunoști, acum pari confuză? Si tot pe mine mă întrebi dacă am înnebunit?

- Scuze, nu trebuia să spun cu voce tare...

- Acum mergem în casă și îmi explici ce se întamplă.

- Nu suport ordinele! Tip cât pot de tare. Mă puteți lăsa amandoi în pace și rămane cu ordinele voastre.

- Care amândoi Ariana! Ce se întamplă?

O neliniste mă cuprinde, lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji, nu știam cum să mă calmez, nu puteam să mă opresc din tremurat, nu puteam să îmi opresc suspinele, m-am lăsat încet în jos până am simțit iarba rece printre degetele de la mâini, stăteam în fund pe iarba si nu mă mai puteam controla, cred că încep să cedez psihic, tot valul de emoții contradictorii îmi făcea corpul să reacționeze, totul în capul meu se învârtea și eu nu aveam nici o putere să mă opresc. Daca viața mea până acum o săptămână era un chin, acum a devin un iad....

Am simțit două mâini ce mă prind și mă ridică de la sol. Mii de furnicături îmi străbăteau pielea de sub mainile lui, am tras aer în piept și plămâni mi s-au umplut cu mirosul lui, era unic, mirosea a lemn proaspăt tăiat și a flori sălbatice, a început să pășească hotărât spre conac, am început să mă simt în siguranță în brațele lui, corpul meu a început să se liniștească, suspinele erau din ce în ce mai rare, era ca și un calmant pentru mine. Ajungem la conac, urcă până la etajul 2 si mă asează pe pat, fără să îmi dau seama am scâncit ca un copil mic în momentul în care s-a îndepărtat de mine, un zâmbet i-a apărut pe față, ochii i sau transformat din nou în roșu sângeriu și sa așezat lângă mine pe pat.

- Acum că te-ai calmat îmi poți spune ce sa întâmplat?

Eram așa de confuză, jumatate din mine îmi spunea că sunt în siguranța si că trebuie să ii spun, că mă va ocroti și apăra cu prețul vieți lui, iar cealaltă jumătate mă îndemnă să îl mint, eram conștientă că trebuie să plec de aici, să mă duc la mama, trebuie să mă duc la Ianis pentru ai proteja pe ei. Rareș ce ciudat mi se pare să îi spun pe nume, se uita plin de iubire și de compasiune la mine, nu puteam sa il mint...dar nici să îi spun adevărul... îmi este frică de reacția lui. Vocea lui mă face să revin cu picioarele pe pământ...

- Deci?

....