Iubire Sau Rațiune

Capitolul 14.

Sărutul a devenit unul sălbatic, plin de sentimente și de dominație, limbile noastre dansau parcă un dans al ploii, linișteau furtunile ce explodau în noi, spuneau cuvintele pe care noi nu le puteam rosti.

Mă proptește brusc de un perete, scoțând un icnet din partea mea, corpul lui era presat de al meu, mii de senzații îmi străbăteau trupul, erau așa de intense, simțeam cum pielea îmi arde sub atingerea lui, apuc tivul tricoului și îl trag peste capul său rupând sărutul, pieptul lui bine făcut cobora și urca frenetic, ne priveam intens în ochii și vedeam focul ce arde mocnit în el, dorința ce punea stăpânire pe el, își plasează o mână pe coapsa mea ridicând o în sus, era si mai aproape de mine, îi simțeam umflătura din pantaloni în apropierea zonei mele intime, îmi plasează săruturi pe pielea gâtului, îmi muscă lobul urechii și cu cealaltă mână îmi trasa cerculețe în jurul sfârcurilor, era o tortură pentru mine, o tortură plină de sentimente și de plăcere vinovată, îmi provoca senzații pe care nu le mai simțisem până acum, voiam să se oprească, dar în același timp îmi doream atât de mult să continue, îmi doream în continuu să îi simt pielea pe pielea mea, să îi simt buzele cărnoase pe tot corpul meu făcândumă să gem de plăcere, voiam să îl simt așa cum nu am mai simțit pe nimeni, îl voiam în mine, nu am mai trecut niciodată prin așa ceva, sentimentele astea sunt străine pentru mine, dar îmi plac al naibi de mult...

- Stai!... murmur fără să îmi dau seama, defapt nu cred că eu am fost cea care a spus asta, nu voiam să se oprească

- Ai dreptate, am depășit limita, scuze...vocea sa era pierdută, se vedea limpede că și el era devastat de întrerupere și de distanța care își făcuse loc între noi

- Nu iubitule, nu putem încălca stadiile, de asta te-am oprit, adică nu cred ...nu știam cum să spun de ce l am oprit, până la urmă nici eu nu știam de ce am făcut asta

- Ai dreptate iubito, nu trebuia să exagerez, dar mă faci să înnebunesc când te uiți așa timidă la mine... hai acum să mergem în dormitor, ești obosită... îmi spune în timp ce îmi dă un pupic pe frunte și își împletește mâna cu a mea.

Urcăm scările spre dormitorul său și oboseala începe să își spună cuvântul, în momentul ăsta nu voiam decât să dorm și să uit tot ce sa întâmplat, prinsă în gândurile mele, am dat cu mâna peste o masă, am început să înjur din cauza dureri în timp ce rareș îmi prinde încheietura și masează zona, privesc zona roșiatică de pe mâna sa, îmi pare rau ca trebuie să suporte durerea mea...

- Iubito? Ce ai pățit?

- Scuze, te doare și pe tine, nu am vrut...

- Heii sunt bine, nu mă doare așa tare... spune în timp ce mă strânge în brațele sale protectoare

Dimineața șia făcut apariția mai repede decât mă așteptam, razele soarelui îmi deranjau ochii și mă făceau să îi strâng cu putere, nu voiam să mă trezesc, nu voiam să revin la ce mi s a întâmplat ieri, mă simt prea obosită și nu fizic ci psihic, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, cum de am reușit să fac vraja aia? Era măcar o vrajă? Eu nu sunt vrăjitoare, defapt nici lup nu eram până acum câteva zile, sau cel puțin nu știam că sunt... chiar dacă viața mea dinainte de accident era oribilă parcă îmi e dor de rutina mea zilnică, de locul meu din pădure, nu pot să spun că aici îmi este greu, sunt într-un fel bine, făcând abstracție la lucrurile supranaturale, chiar îmi place aici, toți sunt drăguți cu mine, nimeni nu țipă la mine, dar îmi e așa de dor de mama, aș vrea ca ea să fie aici să îmi poată explica ce se întâmplă și să mă țină în brațe...

Deschid ochii și îl văd pe Rareș cum dormea liniștit, era așa de frumos, de ce nu am fi putut noi să fim doi adolescenți normali și singura noastră problemă să fie faptul că am băut prea mult cu o seară în urmă, mă apropii încet de el pentru a nu îl trezi și îi dau un pupic mic pe obraz, mă îndepărtez încet de el, voiam să fac o baie lungă, poate îmi mai relaxez muschii corpului, dar când să ajung la marginea patului, un braț puternic mă prinde de talie și mă trage înapoi