Iubire Sau Rațiune

Capitolul 30.

"Pentru a înțelege acest capitol vă rog să îl citiți pe cel anterior deoarece l-am schimbat aproape integral."

Un miros de cafea îmi trezește toate simțurile, iar unul de clătite îmi face stomacul să scoată sunete nepământene.

Mă ridic din pat părăsind cu greu căldura oferită de acesta și ies din cameră.
Doamna Mica se învârtea de zor prin bucătărie pregătind masa.

- Bună dimineața! Cât este ceasul?

Spun în timp ce mă apropii de micuța bucătărie.

- Aproape de prânz domnișoară Iris, sper că ați dormit bine.

- Am dormit excelent, vă mulțumesc că ne-ați primit la dumneavoastră.

- Ti-am spus să îmi spui Mica și să știi că ești bine venită oricând aici, poate nu am eu bunătăți dinalea cu care sunteți obișbuită, dar vă ofer din puținul meu cu drag...

- Miroase delicios Mica și îmi este așa de foame...

- Poftim! O să mai fac câteva și pentru Xavier.

- El unde a plecat? Nici nu l-am simțit când s-a trezit.

- Este în pădure după lemne, nu mai aveam multe și s-a oferit să aducă. Este un flăcău cu bun simț, mă bucur că a găsit o fată așa ca tine, sufletistă.

- Ooo, Mica, nu e cum crezi tu, Xavier îmi e ca un frate.

Spun în timp ce obraji încep să îmi ardă, nu pot să nu recunosc că Derek  este un bărbat care întoarce multe priviri, este înalt, bine făcut, știe cum să se comporte cu o fată, sau cel puțin mie așa mia dat impresia, dar nu l-as putea vedea vrodată mai mult de un prieten apropiat, un frate...

- Mi sa părut mie ceva ciudat la voi doi, dar am crezut că sunteți doar puțin certați și că o să vă reveniți.

- Nu Mica, dar sper să își găsească o fată care să îl merite și să îl iubească așa cum este el.

- Dar pe tine cine tea făcut să suferi?

- La ce te referi, eu sunt foarte bine Mica, voiam doar câteva zile de liniște și el s a oferit să mă aducă aici....

- Draga mea, pe mine nu mă poți minți, se vede clar în ochii tăi că cineva s-a jucat cu inima ta și a făcut-o să sângereze ...

- E complicat Mica....

Oftez adânc, gândindu-mă la Mattias, el a fost prima mea iubire și cred că cicatricea lăsată de el va rămâne mereu pe inima mea.

- Uite nu sunt eu în măsură să îți dau sfaturi, dar îți spun din experiență că ursul își schimbă blana, dar năravul ba. Dacă băiatul acela tea rănit o dată și tu îl ierți, te va răni mereu crezând că o să îl ierți mereu...

- Știu Mica, doar că a mai apărut un băiat și sunt așa de confuză și de speriată de ce îmi va aduce viitorul...

- Iris, viitorul va veni și dacă îți este frică și dacă îți înfrunți teama, dar în același timp viitorul se va modela după alegerile tale de acum din prezent. Așa că ar trebui să privești trecutul, să îți alegi prezentul și să lași viitorul să îți rezerve ceea ce trebuie...

- Dar cum să fac asta Mica? Cum să aleg ceva când îmi știu viitorul și asta mă înspăimântă...

- Draga mea, nu rămâne prinsă în trecut și nici nu te gândi la viitor, trăiește doar prezentul. Închide ochii și gândeștete doar la clipa asta, ce îți dorești cel mai mult în clipa asta? Când vei cunoaste răspunsul, atunci vei ști ce trebuie să faci.

Conversația noastră a fost întreruptă de Derek care a intrat pe ușa cabanei și spre surprinderea mea aceasta nu a mai scârțâit.

Timpul a trecut foarte repede aici, Derek se ocupa de lemne, iar eu m-am ocupat să rămână mereu cămara plină cu provizii, o ajutam pe doamna Mica să facă curățenie și mâncare și când aveam liber povesteam sau jucam jocuri lângă șemineul din living pe care Derek a insistat să îl facă la câteva zile de când ajunsesem aici și așa a trecut zi după zi, săptămână după saptămână.

Mă simțeam în largul meu aici, ruptă de haosul din viața mea, mă simțeam liberă și am început să am mai multă încredere în mine. Deși simțeam cum puterile mele creșteau pe zi ce trece mai mult, am început să mă obișnuiesc cu ele, să le controlez.

Doamna Mica îmi întinde farfuria plină cu mâncare și îi fac un semn din mână că refuz, încă aveam gustul amar al vomei pe limbă..

- Iris, este a doua săptămână în care nu mănânci și ai grețuri.

- Cred că este doar o intoxicație alimentară, stați liniștită că o să îmi revin.

Derek intră brusc în cabană și mă caută cu privirea, părea foarte neliniștit și un gol începea să apară în stomacul meu.

- Iris, poți să mă însoțești până afară, trebuie să îți spun ceva urgent.

Am dat din cap afirmativ și m-am ridicat de pe scaun, mi-am luat un palton din cuier și l-am urmat până ne-am îndepărtat de cabană.

Inima îmi bubuia în piept și un presentiment negativist nu îmi dădea pace, golul din stomac se adâncea și senzația de greață îmi apărea din nou în gât. Derek analiza puțin pădurea asigurânduse că nu este nimeni și a continuat...

- Se întâmplă ceva acasa! Nu vreau să te panichezi, dar e destul de grav.

Cuvintele sale mi-au făcut genunchi de gelatină și în următoarea secundă, ceaiul de mai devreme sa revărsat afară din stomacul meu...

Derek îmi oferă un șervețel și mă privește cu ochii blânzi, ajutându-mă să rămân în picioare.

- Ce-ce se întâmplă? Mama?

- Mama ta este bine, oameni mei au grijă de ea, dar...

- Derek spune mai repede, ce se întâmplă...

- Pe scurt, după ce ai dispărut fără urmă Damian și Mattias au început să te caute, cum nu au găsit nici o urmă de a ta, Mattias a turbat crezând că Damian te ține închisă pe undeva.

- Și Damian?

- Damian a început să își neglijeze îndatoririle și să renunțe la viața sa crezând că l-ai părăsit, că l-ai ales pe Mattias, fară măcar să îți iei la revedere. Este o adevărată nebunie acolo...

- În ce situație este acum?

- Mattias l-a prins și îl torturează pe Damian, iar acesta nu ripostează pentru că nu mai vrea să trăiască fără tine din nou...

O amețeală mă prinde în mrejele ei și mă face să mă dezechilibrez, dar norocul meu este că Derek a reușit să mă prindă înainte să fac contact cu pământul...

Și uite că după 3 luni în care viața mea începuse să intre pe un făgaș cât de cât normal, un singur cuvând mia dezechilibrat toată starea și viața din nou...

Am închis ochii și singurul lucru pe care l-am făcut a fost dorința ce se înfiripa în sufletul meu...

Acum am înțeles la ce se referea Mica în prima zi când am ajuns aici, dorința arzătoare ce îmi cuprindea inima, prezentul ce trebuie trăit, viitorul ce se modelează după alegerea din prezent...

Abia acum am aflat răspunsul la întrevarea sa, ce îmi doresc cel mai mult în clipa asta...

Îmi doream să îl știu în siguranță, să îl am în brațele mele, să fiu eu înconjurată de brațele sale protectoare. Îmi doream să trezească din nou în mine sentimente ce credeam că nu există și cel mai mult îmi doream să fie bine, să fie fericit, să mă facă pe mine fericită așa cum doar el a reușit vrodată...

Îl

doream

pe

EL

doar

pe

EL.