Iubire Sau Rațiune

Capitolul 25

Mă trezesc în mijlocul patului, câteva broboane de sudoare îmi alunecau de pe frunte spre ochii deja roșii din cauza plânsului.

Din nou am avut același vis și din nou m am trezit prea devreme...

Parfumul lui Damian plutește prin aer de parcă ar fi fost lângă mine și ar fi devenit invizibil. Analizez camera în căutarea vrunui indiciu că el ar fi fost aici, dar oftez dezamăgită și mă întind în pat când văd că totul este așa cum am lăsat.

A trecut o săptămână de când l am văzut ultima dată, în seara balului...

De atunci doar Skay și Selena vin la mine în cameră. Selena îmi aduce tot timpul haine de schimb, iar Skay îmi aduce mâncare...

Damian a ordonat " pentru siguranța" mea să stau în cameră până la încoronare.

Deși mi se pare un motiv absurd, pot să am grijă de mine, nu sunt chiar așa neajutorată, am încetat să mă lupt cu încăpățânarea sa...

Mă ridic leneș din pat și îmi pregătesc cada. Apa călduță îmi relaxa mușchii încordați din cauza visului..

De când am ales să îl ajut pe Damian cu încoronarea, visul ăsta îmi bântuie nopțile și nu mă lasă să mă odihnesc...

E ca și cum aș trăi prin pielea acelei fete, simt ce simte și ea, dar văd imaginile în ansamblu.

Un băiat înalt și brunet o hărțuiește pe o fată, aceasta dă frenetic din cap în semn că nu, băiatul o trântește la pământ și începe să o lovească cu brutalitate. Fata își înconjoară pântecele cu mâinile și țipă după ajutor.

Din pădure se aude un zgomot puternic, închid ochii de fiecare dată când un sunet ca de os rupt se aude, iar când îi deschid văd o siluetă ce o ia în brațe pe fată și îi așează capul pe genunchi săi.
Nu pot să îi văd chipul, doar forma corpului de la spate. Doar suspinele lui se aud în toată pădurea..

Din spatele său apare din nou primul băiat, dar de data asta însoțit de o femeie cam de 40 de ani, suplă și cu o rochie neagră, lungă...

Visul se încheie exact când băiatul ce strângea trupul firaf al fetei se întoarce spre cei doi..

Nu știu cine sunt ei, sau ce înseamnă visul acesta, asta dacă înseamnă ceva și nu este doar rodul imaginației mele.

Îmi pare rău pentru acea fată, nu înțeleg ce putuse să facă așa grav de a avut o moarte așa de violentă...

Un ghem mi se strânge în stomac la gândul că azi este ziua încoronări și ziua în care voi părăsi castelul...

Întrebarea Selenei ma pus pe gânduri acum trei zile când a venit vorba de el...
Ma întrebat cum îl văd eu cu adevărat pe Damian. Nu am știut ce să îi răspund atunci, nici acum nu sunt așa de sigură că pot spune cum este el în ochii mei...

El vrea să pară un bărbat dur, autoritar și stăpân pe sine.

Dar eu cred că în adâncul lui, este defapt un suflet ce șia creeat propria temniță. Nu cred că îi este teamă că cineva îi va răni sufletul, ci că întunericul de acolo îi va răni pe cei ce se apropie.

Cred că este un băiat sensibil și visător căruia i s au tăiat aripile prea devreme când nu apucase să simtă încă plăcerea de a zbura deasupra norilor...

Ies din cadă când apa se răcește, îmi înfășor un prosop în jurul corpului și mă îndrept spre ușă...

Ghemul din stomac mi se transformă într-o gaură neagră când plămâni mi se umplu de un miros familiar, deschid ușa brusc și mă arunc în brațele persoanei ce mă aștepta lângă pat.