Iubire Sau Rațiune

Capitolul 29.

La Mulți Ani, Iris!

Vocea aceea îmi făcea corpul să tremure, de unde s a auzit? Și cine îmi cunoaște numele ăsta?

Furtuna continuă să se dezlănțuie și să facă ravagii, Damian și Mattias înaintă spre mine dar eram cumva înconjurată de un câmp de energie, corpul îmi plutea la vro 60 de cm de pământ...

Acea femeie din vis, acel înger, îi auzeam vocea, mă calma, îmi calma furtuna din interiorul meu și se pare că și pe cea ce pusese stăpânire pe grădina castelului...

Nu o înțelegeam, nu puteam să dezlușesc cuvintele ei, le percepeam doar ca pe un murmur melodic, nu știam ce se întâmplă cu mine și ce ar trebui să fac în aceste momente..

Nu îmi puteam controla corpul și se pare că și mintea mea era bulversată. Tot felul de imagini îmi ocupau acum mintea de parcă toată viața mea fusese un film vechi și se redifuza...

Înșiruirea de termina cu visul meu, cu fata omorâtă în pădure, nu era firul vieți mele, deși fata din imagini semăna izbitor de mult cu mine. Abia acum am reușit să aud murmurul băiatul ce o strângea la piept și suspina de parcă viața lui se sfârșise...

Amra

Amra

Amra

Vocea sa mia rămas în minte, suferința, părerea de rău și implorarea sa de a reveni la viața mi-au sfâșiat inima la propriu.

Deschid încet ochii și cuvintele ce se învârteau în mintea mea au dispărut complet, vântul s a oprit, ploaia a încetat să mai cadă din nori, totul era scufundat într-o liniște mormântala.

După viziunea de mai devreme am înțeles într-un final adevărata poveste, am înțeles de ce mă simt atât de atrasă de Damian și ce rol joc eu în tot acest haos.

Damian și Mattias mă privesc confuzi, primul care îndrăznește să facă primul pas spre mine este Mattias, ridic o mână pentru al opri și mă întorc pe călcâie, mă îndrept spre lac transmițândui telepatic lui Derek că îl aștept acolo, instinctul mă îndemna sa ajung acolo, cineva parcă îmi șoptea în ureche că seara încă nu sa terminat și că mai sunt adevăruri de scos la lumină....

Lumina luni se reflecta în luciul apei, câteva lacrimi răzlețe îmi brăzdau obraji, tresalt când simt o mână pe umărul meu stâng, îmi întorc capul însă nu zăresc pe nimeni, închid ochi și trag aer puternic umplându mi plămâni cu un miros dulceag de flori de tei, expirând și deschizând ochii...

O siluetă fantomatica era în dreapta mea, rochița albă și vaporoasă era împrăștiată în toate părțile de rafalele de aer ce îmi făceau firicelele de păr de pe mâini să se ridice.

Fața sa mi se pare foarte cunoscută, acei ochii negri și pătrunzători, pomeți foarte proeminenți și două buze pline...

- Iris! Mă bucur să te întâlnesc.

- Tu? Tu ești femeia din visul meu?

- Da Iris, eu sunt mama ta! Nu pot să stau prea mult, dar am venit cu darul de ziua ta.

- Dar mai sunt 2 săptămâni până atunci.

- Nu draga mea, astăzi este ziua ta. Și de acum vei putea să îți folosești puterile, vraja mea nu mai are putere de acum.

- Ce vrei să spui?

- Te-am legat cu o vrajă ca puterile tale să stea ascunse până la 18 ani! Ești puternică și foarte frumoasă, tatăl tău ar fi mândru de tine.

- Ce ar trebui să fac acum?

- Nu îți pot spune scumpa mea, trebuie să ai încredere în tine, puterile tale se declanșează odată ce dorința apare în sufletul tău.