Iubire Sau Rațiune

Epilog

* capitol needitat*

    Strâng la piept făptura ce șia sacrificat viața pentru mine și încă nu îmi vine să cred, încă mi se pare ireal ceea ce a făcut, poate că am murit și ăsta avea să fie raiul meu, dar și așa nu m-ar deranja, pentru că sunt lângă ea...

Nu o să îi mai dau drumul din brațele mele niciodată, o să o protejez până și de spini unui trandafir din grădină...

Acum micuța mea merită să fie cea mai răsfățată și fericită prințesă de pe pământ...

- Încă ești acolo? Trebuie să te duci să te hrănești și să faci un duș!

Vocea Selenei mă zgârie pe timpane, de când Derek a ajuns la castel și Ariana a leșinat mă bate la cap să plec de lângă ea, dar Selena nu înțelege că sufletul meu a tânjit atâta timp după ea și acum refuză să se îndepărteze la mai mult de 1 metru de ea...

- Ți-am mai spus că sunt bine și că vreau să mă lași în pace!

Ridic foarte puțin vocea pentru a nu o trezi și o privesc furios pe Selena ce se încăpățânează și mai mult și se apropie de mine..

- Dacă o să cedezi din cauza foamei și o să te înfrucți din venele persoanei din brațele tale să nu aștepți ca eu să o salvez.

Spune pe un ton dur și răspicat, știu că blufează, nu m-ar lăsa să o ating pe Ariana dacă aș avea vrun gând becurat, dar trebuie să recunosc că are dreptate trebuie să mă duc și să mă hrănesc.

- Încă nu îmi vine să cred că e real.

Spun și un zâmbet amar îmi apare în colțul guri, Selena face ochii mari și își dă ochii peste cap.

- Ți-am spus că am un presentiment bun în privința ei, acum fugi și pregăteștete pentru când se va trezi, doctorul trebuie să ajungă în orice clipă să o verifice.

Renunț să mă mai contrazic cu ea pentru că știu că m-ar târâ afară în următoarea secundă, așa că mă ridic cu greu din pat și încerc să îmi mențin echilibrul, deși o parte din venin a ieșit din sângele meu, încă sunt destul de slab, îi mai arunc o ultimă privire Arianei și ies din cameră, am de gând să mă întorc înapoi în 5 minute...
    

Ariana

Simt cum corpul mi se cutremură încet și o voce îmi alungă visul în care mă aflam, nu vreau să mă trezesc, mă simt perfect aici în lumea unde tot ce vreau se îndeplinește.

Selena mă zgâlțâie iar și mă amenință că va arunca apă pe mine dacă nu mă trezesc, doamne ce dor mia fost de ea, dar nu și de trezirile ei...

- M-am trezit!

Murmur afundându-mi și mai tare capul în pernă și simțind mirosul mult prea familiar făcând un declic în mintea mea și într-o secundă eram în fund, clipind des pentru a înlătura pojghița de ceață ce îmi acoperea ochii și căutând-o cu privirea pe Selena ce zâmbea de parcă era la bâlci.

- Damian? Unde este? Cum se simte?

Aceasta mă privește puțin sceptică și după câteva secunde se apropie de pat și se așează pe margine.

- Are 3 minute de când a plecat de lângă tine și cred că în alte 3 se va întoarce, așa că hai să faci un duș și să te schimbi, doctorul trebuie să apară.

O privesc confuză, pentru ce dumnezeu a chemat un doctor? Îmi las privirea în jos și abia acum am realizat că atât eu cât și patul suntem plini de sânge.