Iubire Sau Rațiune

Capitolul 1

Priveam în gol pe geamul mic și aburit, mintea mea refuza să coopereze și totul se învârtea cu mine. Nori negri încă pluteau deasupra orașului, accentuând starea de neliniste din sufletul meu.

Îmi lipesc fruntea de geamul rece și oftez, nu voiam să ajung acasă, tata avea să fie din nou beat și să continue discuția de aseară, când am scăpat prin urechile acului...

Într-un fel pot spune că îl înțeleg, el s-a îndrăgostit de mama când era tânăr și a acceptat o cu un copil, cu mine, iar ea a refuzat să mai aibă copii, așa că tata nu a știut în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă să aibă un copil, iar cu timpul a început să mă urască...

Cât timp e treaz se preface ca nu exist, că sunt o fantomă, dar dacă bea chiar și un pahar de vin, înnebunește, mă caută și mă lovește, au fost dăți în care a vrut și să mă violeze...

Mama a încercat tot timpul să îl tină departe de mine în acele momente, deși știu că nici ei nu îi este bine, daca nu poate ajunge la mine se răzbună pe ea...

Am încercat să fugim, dar cum în acte sunt fica lui și el are o groază de bani, va câștiga custodia și într-un final mă va omorâ, acest gând îmi macină sufletul în ultimul timp...

Ne-am mutat în Amist acum doi ani, când foști nostri vecini au început să nu mai suporte țipetele, bătăile și să anunțe poliția, așa că el a hotărât că ne trebuie o casă retrasă într-un loc liniștit...

Casa noastră este la periferia orașului, lângă intrarea în pădure, cel mai apropiat vecin este la 3 km distanța, de data asta s a asigurat că nu îl va auzi nimeni...

Deseori când vin cu mama din oraș, ne oprim mai departe de casă și mergem pe jos prin pădure, cumva pădurea îmi dă o senzațiale familiară de liniște, pace...

La liceu sunt văzută ca o inadaptată, pusnică și îngânfată, deoarece nu am lăsat pe nimeni să vină la mine acasă și că refuzam tot timpul să ies cu colegii în oraș, oricum în ochii lor sunt fetița lu tati, plină de bani...

Dar eu nu sunt așa, nu îmi pasă de bani sau bunuri, tot ce îmi doresc este să termin liceul, să împlinesc 18 ani, să o iau pe mama și să plecăm din chinul ăsta.

Un trăsnet mă face să tresar și să ies din gândurile mele, privesc pe geam și observ că ploaia începe să se întețească, mama probabil e îngrijorată, am întârziat câteva ore și nu am anunțat-o.

Am coborât din taxi puțin mai departe de casă, picăturile de ploaie rece îmi udau hainele, dar nu îmi păsa, voiam doar un pic de liniște și de singurătate...

Când mă apropii de casă, văd două mașini negre parcate și doi bărbați îmbrăcați în costum stăteau rezemați de ele și vorbeau.

Încerc să nu îi bag în seamă, poate sunt prieteni cu tata, așa că trec pe lângă ei și urc scările de la verandă, ușa casei era crăpată așa că mă strecor fără a face gălăgie.

O aud pe mama țipând și plângând și în acel moment inima începe să îmi bată cu puture, ceva era înneregulă, puteam să simt asta, nu știu cum, dar instinctul îmi spunea să mă întorc și să fug.

Îmi înăbuș pornirea de a fugi și mă apropii de living cât de încet pot. Mama era în picioare, lângă ea era tata, iar pe canapea se aflau doi băieți de aproape 20 de ani.