Iubire Sau Rațiune

Capitolul 23.

Curtea castelului este pustie, se aude o muzică clasică pe fundal ceea ce îți dă impresia că te-ai întors în timp.

Skay a insistat să port o anumită rochie și a trebuit să așteptăm câteva ore până s a întors Derek din Franța, așa că sunt ultima care ajunge, sunetul tocurilor mele răsună în curtea imensă, accentuându-mi starea de neliniște, brațul ferm al lui Derek mă susține pentru a putea merge mai repede, am insistat să vină cu mine în caz că se ivește vro problemă, deși acum nu mai sunt chiar așa de sigură că ar trebui să fie prezent, până la urmă el a atacat castelul acum câteva zile...

Ușile enorme ce dădeau în sala de bal se iviră în fața noastră, muzica se aude din ce în ce mai tare, iar la intrare ne așteptau doi bărbați cerându ne să ne prezentăm, dintr-o dată muzica se oprește și aud vocea puternică a lui Damian ce răsuna peste șoaptele celorlalți.

Derek le face semn steăjerilor să deschidă ușa în timp ce îmi transmite telepatic că va rămâne în spatele meu pentru că nu se cade ca prințesa să intre însoțită.

Ușile se deschid scoțând un sunet puternic ce este înlocuit de sunetul tocurilor mele. Sute de persoane se întorc cu capul spre mine și simt fiorii privirilor lor până în măduva oaselor, dacă nu aș recunoaște rochia pe care ar purtao mi-ar fi imposibil să îmi dau seama că fata de lângă mica scenă improvizată este Skay.

Fiind un bal mascat, nu recunosc nici o persoana și nici nici ei nu mă recunosc, aveam emoții si o stare ciudată, nu sunt obișnuită să se uite atâtea persoane la mine, defapt până acum o lună pot spune că eram invizibilă.

Un culoar se formează în fața mea pentru a mă lăsa să ajung lângă Damian, care se vedea clar că era confuz dar încerca să nu arate asta, îi ofer lui Skay un zâmbet și mă așez în dreapta lui, soptindui încet un "scuze de întârziere"

Un zâmbet larg îi apare pe față, îmi dă un pupic pe obraz, teanzmițându mi fiori în tot corpul și își continuă discursul...

- Cum spuneam, vă cer scuze în numele prințesei pentru întârziere, cu toți ați dorit să îmi cunoașteți aleasa înainte de încoronare, eu vreau să fiu un sprijin pentru voi, un conducător ce vă va asculta și ajuta, vreau să schimbăm teama și teroarea ce doar nea ruinat până acum, ați dorit să îmi cunoașteți punctul slab și ca să vă arăt că nu am nimic de ascuns, aici este aleasa mea și viitoarea voastră regină. Acum vă las să vă bucurați de balul închinat în cinstea prințesei.

Vocea sa era una dură, avea bărbia ridicată, umeri drepți și mâinile strânse la spate, postura sa denotă sinceritate și cere respect, chiar este un adevărat conducător. Se așează pe tronul său și îmi face semn să fac același lucru...

- Ce cauți aici? Vocea sa denotă confuzia sa

- Tu ce crezi? spun puțin ironic

- Mulțumesc! spune și mă privește cu admirație

- Pentru? acum eu sunt cea confuză

- Ți-am dat voie să pleci și tu ai ales să rămâi... spune în timp ce se ridică și îmi întinde o mână. Îmi acordați acest dans, Prințesă viitoare Regină?

- Desigur! spun în timp ce îmi așez mâna peste a sa, simt cum obraji prind o culoare de roz închis și încerc să îi șoptesc cât de încet pot pentru a auzi doar el. Eu nu știu să dansez!

- Atunci de ce ai acceptat? întreabă puțin confuz, dar un zâmbet ștrengar îi apare în colțul guri

- Pentru că nu ar fi fost frumos să te refuz. spun în timp ce mă așez în fața sa pentru a începe dansul