Iubire Sau Rațiune

Capitolul 24.

- Ești sigură că asta vrei? Că nu vei regreta mai târziu?

Golul din stomac mi se adâncea, eram nerăbdătoare să mă trimită din nou  la cer doar atingându mi corpul, eram flămândă după buzele sale...

Văzându mi ezitarea se dă un pas înapoi și mă analizează din cap până în picioare, ochii săi mă dezmierdau și îmi provocau stări pe care nu cred eram capabilă să le explic...

- Te las acum, noapte bună. spune în timp ce se îndepărtează de mine

- Sunt sigură! murmur încet mai mult pentru mine

Se oprește brusc, întorcând capul spre mine. Licărul din privirea sa, mă lovea în creștetul capului, speranța ce se citea așa de ușor în privirea sa, mă făcea să mă simt groaznic, nu mai eram așa sigură, nu voiam să își facă iluzii, nu voiam să îi zdrobesc și mai mult inima...

Se apropie cu pasi repezi de mine, îmi cuprinde fața în palmele sale mari și îmi analizează atent fiecare linie a feței.

Tensiunea dintre noi se mărea pe măsură ce ochii lui stăruiau mai mult pe buzele mele, respirația sa îmi forma valuri de gheață pe sub piele...

Îmi așez mâinile pe spatele său, mai mult stângace și îmi întredeschid buzele dornică să îi simt din nou gustul...

Damian

Își întredeschide buzele, invitându mă să o gust din nou, partea mea rațională mă împiedica să mă apropii și mai mult de ea, știam că o să sufăr, că ea într-un final mă va părăsi, dar poate, cumva, nu o va face, poate mă va iubi ...

Îmi lipesc buzele de ale ei, dulci, firave și în același timp provocatoare, am avut sute de femei, dar nici una din ele nu a reușit să îmi provoace o dorință atât de aprigă doar printr-un sărut.

Dacă așa pot opri timpul în loc, atunci aș face asta în fiecare secundă din viața mea, aș săruta o pentru o eternitate doar ca ea să rămână în brațele mele.

Stângăcia și timiditatea ei o fac să pară și mai provocatoare, mai indecentă.

Tresare atunci când o lipesc cu spatele de perete, dorindumi să o pot cunoaste mai bine, să îi ating fiecare centimetru al corpului cu săruturi pline de dorință.

Mă abțin cu greu să nu îmi plimb mâinile pe trupul său, sunt în stare să îi aduc si luna de pe cer, doar ca ea să fie a mea, măcar pentru o noapte...

Mă opresc din a o săruta și îmi lipesc fruntea de a ei, avea nevoie de aer, respirația sa întretăiată și greoaie îmi ridică părul de pe ceafă, buzele roșii îi zvâgneau din cauza sărutului...

Deschid ușa camerei și o trag înăuntru fără a mă îndepărta de ea nici măcar un centimetru...

A fost nevoie de toată stăpânirea mea de sine și ultimul gram de conștiință, să mă îndepărtez de ea...

Dacă mergeam mai departe nu cred că mă mai puteam controla și nu sunt sigur că este pregătită, că nu va regreta alegerea făcută.

Îi ating încet fruntea puțin încrețită din cauza confuziei și îi șoptesc încet la ureche "noapte bună".

Am ieșit din cameră fară a mai aștepta un răspuns din partea ei, în momentul ăsta nu sunt sigur dacă aș mai putea rezista tentației de ai atinge pielea catifelată, de ai băga mâna în părul ăla mătăsos, de ai musca buza de jos ce îi tremură de fiecare dată când este nesigură...