Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 7

Capitolul 7

Clara POV.

Razele soarelui mă înebunesc, cătuşele mă strâng cu cât mă zbat mai tare, iar ciorile staţionate prin jur mi-au mâncat briole. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu au început să ciugule din pielea mea traspirată şi s-au rezumat la câteva ciupituri inofensive.

Cu mâinile ridicate deasupra capului, răstignite de fierele ruginite, ridic ochii spre viermii galbeni împrăştiaţi peste cadavrul de lângă mine şi îmi salt picioarele în dreptul pieptului rugătoare să nu ajungă şi la mine.

După ore întregi petrecute aici, lângă casă, îngheţând de frig la câteva vânticele şi prăjindu-mă expusă razelor fierbinţi, corpul începe să îmi tremure din cauza lipsurilor necesare.

Foame, sete, somn...

Câte nevoi şi câtă neglijenţă din partea răpitorului meu, a tot fabulosul Gray.

Cu mâinile transpirate, încep să mă zbat cu putere, corpul începând să tremure din cauza efortului exagerat şi în momentul în care trag cu putere de mâna stângă, care mai are puţin şi scapă din cătuşe datorită transpiraţiei care se prelinge până în cot. Picăturile de transpiraţie încep să cadă cu rapiditate pe pielea albă şi în momentul în care mai mişc încă un pic încheietura în cătuşă, observ vânătaia urâtă, rana însângerată şi învineţită din cauza fierului dur şi fără să îmi dau seama, un icnet îmi scapă atunci când încep să trag cu putere de fiarele care mă ţin prizonieră lângă casă.

În momentul în care încep să mă zbat, zbier, mă agit furioasă şi trag de fiarele care mă ţin prizonieră.

Mă potolesc în momentul în care realizez că nu voi scapa niciodată de aici şi arunc un ochi spre încheietură, sângele începând să se prelingă până în dreptul cotului şi oftez adânc, durerea pulsându-mi cu putere în dreptul încheieturilor. Ustură foarte tare.

Ciorile se plimbă de-a lungul perimetrului, pe lângă cadavrul dominat de viermii galbeni şi în momentul în care acestea vin până în dreptul degetelor mele de la picioare mă sperii şi încerc să le gonesc. Zbier cu putere la ele şi îşi iau zborul spre altă porţiune de pe lângă casă.

Penele negre şi lucioase se prăbuşesc pe pământ şi atunci când aceastea încep să roiască în jurul cadavrului încep să respir sacadat şi să mă zbat cu putere.

Dacă ele încearcă să guste din mine ar trebui să îşi ia gândul, căci nu le voi lasă niciodată!

Cu ochii înceţoşaţi, buzele uscate şi în pragul unui leşin, observ un copil mic care îşi face apariţia de nicăieri. Încep să mă uit prin jur întrebătoare şi atunci când acesta începe să se târască mai repede, îl chem bucuroasă spre mine, dorindu-mi să nu fie găsit de clovnii sadici, cu creierul spălat, ai lui Gray. Cu ochii îngroziţi de prezenţa unei fiinţe atât de firave aici, în mijlocul pustietăţii, a unei zone ridicol de părăsită, îi fac semne disperate spre mine.

Fiarele încep să facă zgomote puternice atunci când îmi forţez trupul tot şi mă chinui să ajung la micuţ, un băieţel frumos, a cărui ochii căprui îmi captează atenţia, un arămiu cald, insă cătuşele mă trag în înapoi, cu spatele lipit de fiarele ruginite.

Acesta îmi zâmbeşte cu veselie, fiind decât un biet copil, pierdut de lume şi observ că se aproprie de mine. Extaziată de faptul că micuţul se aproprie tot mai mult, vesel, plin de viaţă, nici măcar soarele nu se poate compara cu aceasta expresie luminoasă, nici pe departe.

Oh, nu vreau ca Gray să îl prindă...

Cu siguranţă nu l-ar salta în braţe şi s-ar juca cu el până la apus, mai degrabă i-ar promite un scutec, pe care nu-l va mai vedea mai târziu.