Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 11

Capitolul 11

Jade POV.

M-am plictisit sa-i tot astept, discutia asta dureaza de prea mult timp. Dupa cum il stiu pe Gray, probabil vrea sa isi impartaseasca iubirea nemarginita undeva prin intunericul acesta, unde numai picaturile agile si stralucitoare ale ploii se vad. Incepe sa se intunece si sa fulgere, iar la fiecare Traznet, tresar, pielea incepand sa mi se furnice si o frec usor cu degetele reci.

Intotdeauna mi-a fost frica de tunete, fulgere si traznete, insa atunci cand mama ma strangea in brate si imi saruta fruntea, stiam ca nimic nu ma va atinge.  Crudul adevar este ca ma putea atinge, orice ma putea atinge, ca sa nu mai spun de crimele sangeroase ale lui Gray. Mama a ascuns de-a lungul anilor aceste crime, insa atunci cand am vazut cu propri ochi, nu s-a mai putut face nimic. Biata mea mama, imi este atat de dor de ea.

Cu ochii dominati de lacrimi, incep sa scancesc si imi infasor bratele reci dea lungul genunichilor tremuranzi, dorindu-mi raspunsuri si onestitate din partea tatalui meu. Eu ca eu, dar Clara? Fata aceea aproape lesina in preajma tatalui meu, frica care o domina aproape o copleseste si poate ca nu isi da seama, insa aproape picioarele i se topesc atunci cand acesta tuna cu putere catre ea.

Din devotament fata Clara, care acum, probabil este la anaghie, deschid usa dreapta a masinii furiasa si atunci cand imi las degetele tremurande de la picioare sa atinga cimentul, acestea se adancesc in apa rece. Nivelul apei nu depaseste gleznele tremurande si dupa ce trantesc usa, incep sa alerg prin ploaie si prin bezna de afara, abia zaresc alte suflete in jurul meu.

Clovnii lui Gray se vad cu usurinta atunci cand fulgerele nemiloase isi fac aparitia pe cerul intunecat si inghit in sec atunci cand tipetele puternice rasuna de prin toate colturile cartierului, care odinioara erau vag auzite de mine. In timp ce vremea se inrautateste, picaturile reci ale ploii simtindu-se ca niste ace peste pielea mea mea calda, incep sa ma uit cu disperare dupa Gray, dupa Clara, dupa oricine care imi poate sari in ajutor.

Brusc, vederea mi se intetoseaza, iar trupul il simt din ce in ce mai moale, il simt slabit si atunci cand frica ma cuprinde, inima incepe sa ma intepe, batand tot mai repede la gandul ca Gray va aduce cel mai mare haos pe pamant, din istorie. 

Din barbatul acela bun, onest, cuminte de dupa inchisoare, a revenit acest barbar ascuns din nastere, care nu are inima, suflet, mila sau pic de creier. Chiar el insusi spunea acum ceva timp ca nu este nevoie sa gandesti, atunci cand creativitatea reiese din fapte. Din fapte sau din nebunie?

Tot ce stiu este ca sub acea masca culoarata, sub acea masca manjita cu sange si cu ignoranta, respira tatal meu sau cel putin, ce a mai ramas din el.

In timp ce picaturile ploii incearca sa ma doboare, dintr-o data, din intuneric, o mana se infinge in parul meu si incep sa strig cu putere, inima fiind gata sa sparga cutia toracica de frica. Incep sa gafai si inghit consecutiv in sec, iar atunci cand ma intorc, ii observ ranjetul malefic lui Gray. Oh, nu trebuia sa ma intorc, deja stiam ca el este. Mana aspra si puternica care a evitat de atatea ori sa nu se infinga in parul meu, de aceasta data a cedat.

Cu cat acesta ma strange mai tare, durerea se simte de sus pana jos, pana in dreptul cefei. In momentul in care pumnii furiosi ma strang de puloverul umed si rece, acesta ma salta pana in vazduh, pletele ude picand rapid peste pumnii sai furiosi si fierbinti, totodata uzi.

Ochii negri, diabolici si infuriati ma fixeaza si in timp ce scancetele puternice invaluiesc perimetrul, incep sa ma zbat cu putere din mainile tiranului meu de tata.

Am incurcat-o, am incurcat-o rau! Ce vrea acum? Stie si el prea bine ca sunt un pion. In momentul in care acesta ma aproprie de el, picioarele mele nu mai ating pamantul deloc si ii simt respiratie fierbinte peste obrajii mei, Gray tremurand de manie.