Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 9

Capitolul 9

Clara POV.

In timp ce alerg de-a lungul strazilor intunecate, pe langa blocurile inalte, incerc sa ma ascund de clovnii lui Gray care distrug totul in calea lor. Ma uit in jur si observ gardieni, politisti ucisi si inima incepe sa imi bata mai tare la gandul ca nimic nu mai poate opri aceasta revolutie.

Cu picioarele goale, calc in tot felul de baltoci, in cele mai multe, sangele intizandu-se si atunci cand ma uit catre degetele de la picioare, observ firisoarele visini cu se preling de pe degetele mici. Ma aplec, gafaind de frica si atunci cand gasesc un bat, o nuia lunga si cu inima gata sa sparga cutia toracica, reusesc sa ies pe teren minat.

In timp ce vantul imi flutura parul ciufulit, totodata imi umfla si camasa, frigul trimitandu-mi o sumedenie de fiori.

Cu ochii cat cepele, ma ascund imediat dupa primul bloc, nestiind cum sa actionez. Nu am batut pe nimeni cu batul, de fapt, nici macar nu am atins pe cineva cu vreo nuia pana acum. Ma lovesc cu capul usor de perete si incep sa scancesc la gandul ca nu voi putea niciodata sa-i opresc, niciodata.

Dintr-o data, se aud doua voci si ma incrunt curioasa, stiind prea bine ca clovnii lui Gray aproape nu scot un sunet intre ei. Dar poate ca o fac, dar nu in preajma lui, fiindu-le teama probabil sa nu se aleaga cu un glonte in frunte sau un topor in inima. Oh, genunchii incep sa imi tremure, doar cand ma gandesc la metodele neortodoxe si violente la care apeleaza Gray pentru a-si satisface pofta de omoruri si sange nevinovat. 

Ciulesc urechile mai bine si atunci cand aud o voce groasa, imi dau seama ca este sigur a lui Gray, iar cealalta este suava, dulce, este a unei femei, mai mult ca sigur. Pot sa jur ca este o femeie. Ma departez de peretii blocului inalt si ma ascund dupa o masina, incercand sa captez o imagine mai buna a ceea ce presupun. Clipesc rapid si ma ridic usor pe varfuri, cautandu-l pe Gray care pare sa nu fie prin jur, dar vocea i se aude, se aude atat de aproape si de tare, clar.

Ma mut in cealalta parte si il zaresc pe aiuritul de Gray care pare sa stea la taclale cu o fata. O fata inalta, subtirica, cu umerii goi, unde parul cade in valuri peste ei, parul brunet si lucios in lumina albastruie a diminetii reci. Atunci cand aceasta intoarce capul catre masina, observ o suvita de un rosu aprins pe partea stanga si ma fac mica, stand strans lipita de roata masinii mari.

Ma ridic din nou pe varful degetelor de la picioare si cu buricele degetelor reci, ma sprijin de usa si ii privesc in continuare. Pielea fetei imi sare in ochii, este foarte deschisa, alba ca laptele si pare palida din unghiul meu. Oare e vie?

O fixez, gandindu-ma ca Gray si-a gasit alta jucarie pe care s-o tortureze si simt cum sangele imi circula in vene precum o masina la Formula 1. Cum indrazneste sa ma izgoneasca astfel? Dupa tot ce am indurat impreuna, dupa cate mi s-a intamplat din vina lui! Am ramas fara mama, fara prieteni, fara haine, fara libertate, fara viata! Adica eu il ascult, il bat, il cert, toate acestea la un loc imi provoaca sila, insa tot langa el sunt. Si in ciuda acestor aspecte...il iubesc. Nu, nu am sa-i permit sa ma transforme in alta victima a clovnilor sai dementi. 

Ma ridic in picioare instant si merg apasat catre cei doi, privirea lui Gray zarindu-ma imediat. Aceasta isi duce ambele maini in dreptul coapselor si afisandu-mi unul din cele mai ridicole ranjete ale sale, ma grabesc catre el mai furioasa ca niciodata. Ajunsa in dreptul sau, ii lipesc una din cele mai puternice palme pe care as fi putut sa le dau vreodata, privirea lui Gray ramane fixata in pamant, inconjurata de degetele curioase.

Cu parul ciufulit, il privesc gafaind de nervi si atunci cand incep sa imi pipai obrajii observ ca ard si ca am prins culori noi. Aceasta inca nu misca si il prind cu putere de baretele salopetei rosii, tragandu-l mai aproape de mine si ne privim.