Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 2

Capitolul 2

Clara POV.

În timp ce îmi prind părul într-o coadă de cal, o strâng bine în mijlocul capului şi oftez adânc.

După scandalul cu psihologul West, m-am tot gândit la propunerea lui ridicolă. Într-un fel, ştiu sigur că pot face asta, trebuie doar să încerc şi să am voinţă!

Mă deplasez până în sufragerie şi o privesc pe mama cum se plimbă prin faţa televizorului.

Cred că ar fi timpul să afle ce gândesc.

Încă de când am fost la psiholog, nu prea ne-am vorbit...

Şi sincer, m-am gândit mult la asta.

Încep să cred că va fi singura mea şansă să scap de această fobie.

Nu mai vreau să fiu luată în râs...

Nu mai vreau să mi se ţină predinci cu privire la această teamă.

Îmi ascund firele rebele după urechile micuţe şi o opresc pe mama în loc. Aceasta îşi saltă ochii albaştri deschis spre mine şi mă pierd în ei uşor, uitându-mi aproape toate cuvintele plănuite.

Îi zâmbesc scurt şi în momentul în care trag aer adânc în piept, îmi dau drumul la gură.

- Mama, m-am tot gândit la ce a spus psihologul West, zic pe un ton nesigur şi îi atrag atenţia.

- Continuă, spune curioasă.

- Am de gând să merg la circ cu Silvana, spun în timp ce îmi susţin faţa cu ambele mâini, apoi îmi aduc aminte. Chiar azi! Vreau să înfrunt această teamă, iar dacă nu merg la circ, nu voi reuşi niciodată. Până la urmă, psihologul a avut dreptate. Ce părere ai?

O privesc preţ de câteva secunde şi se pare că nu dă crezare cuvintelor mele.

În momentul în care expresia i se schimbă şi un zâmbet scurt i se aşterne în privire.

- E o idee foarte bună, draga mea! Orice ar fi, sună-mă, spune aceasta şi aprob printr-o înclinare uşoară a capului, după care îi sărut obrajii.

Merg în camera mea unde arunc una din genţile mele preferate şi deschid într-o viteză dulapul plin cu haine. Silvana este cea mai bună prietenă a mea încă din clasele primare, în mare parte, datorită ei am scăpat de frica puternică faţă de clovni. De fel, biata de ea mă aşteaptă cu orele când vine vorba să ieşim împreună, dar de data asta vreau să-i arăt că nu a dispărut şi ultima fărâmă de bun simţ din mine.

Astfel, îi trimit mesaj cu noua locaţie şi continui să mă pregătesc.

"Circul Orlando" a fost mereu în oraş, niciodată nu s-a deplasat peste graniţe, iar patronul alături de angajaţii circului trăiesc doar din arta pe care o expun pe podiumurile acestui oraş. Anul ăsta e chiar mai ieftin biletul decât alte dăţi, când au fost nevoiţi să crească preţul datorită numărului mare de spectatori. Nu e prima oară când merg la el. Ba chiar e a doua oară când merg după acel eveniment nefericit care m-a traumatizat pe viaţă.

Iau blugii gri deschis pe care îl asortez cu un hanorac albastru închis şi trag fermoarul până în dreptul sânilor ascunşi sub tricoul alb cu dungi negre. Păstrez look-ul natural, strâng coada de cal şi plec din dreptul oglinzii rotunde de pe holul mic. Mă întorc în sufragerie unde mă chinui să încalţ teneşii sport şi în momentul în care fixez geanta pe umărul drept, îi sărut obrazul mamei şi încerc să îmi elimin vreo posibilă premoniţie din capul îngândurat.

Trebuie să gândesc pozitiv, pozitiv şi lucid măcar o dată în viaţa mea!

Trebuie să continui să îmi spun că ceea ce s-a întâmplat acum câţiva ani a fost doar un accident şi că dintre toţi oamenii din jur, nu vor veni tocmai la mine.