Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 3

Capitolul 3

Gray POV.

Simt cum furia începe să îmi domine întreaga ființă, iar durerea de cap pulsează până ajung la stadiul de turbare.

În momentul în care simt furnicăturile rapide care îmi traversează venele agitate, ridic privirea nervoas din pământ. Vrând cu ardoare să pocnesc ceva, sparg un bec aprins între palmele tremurânde şi încep să lovesc pereţii cu pumnii puternici, încercând să pun capăt agoniei.

Sunt conştirnt că fata a dat naştere fiarei de mult odihnită şi oricât de mult aş vrea să pun capăt extinderii ei nu pot...

Circul este viaţa mea!

Iar fetişcana asta mi-a luat viaţa în mai puţin de 10 minute. Oh, da!

Fata aia Clara, care pur şi simplu m-a distrus după ce am încercat să îmi arăt sprijinul şi rescunoştința față de ea...

Mi-am cerut scuze de sute de ori, însă nu i-a păsat şi mi-a luat şi ultima speranţă care mă putea schimba în bine, în mai bine!

Şi acum îi aud ţipetele stridente din mijlocul aleei ce duce către cortul în care are loc spectacolul, şi acum îi simt mâinile tremurânde peste ale mele, încercând să se elibereze din strânsorile mele.

Intru în cabina mea şi împing uşa violent, aceasta lovind puternic peretele.

Oh, nu mai pot!

Simt că nu mă mai pot stăpâni! Oh, demonul negru vrea să iasă atunci când observă că furia se extinde tot mai repede în sufletul meu.

Pe cine păcălesc?

Întâlnirea mea cu fata asta este unica şansă de a arată că sunt mai mult decât un simplu clovn

Şi astfel ucigaşul din mine iese la suprafaţă datorită acestor evenimente.

În tinereţe am fost un hoţ, un fugar până ce am început să ucid cu sânge rece. Asta înainte să îmi cunosc nevasta... pe Rachel...

Lovesc oglinda mânios, iar aceasta crapă la impactul degeteler tremurânde, începând să sângereze şi să usture ca dracu. Imediat după cel de-al doilea pumn, unul de cinci ori mai puternic, o crăp de-a binelea. Cioburile se împrăştie peste tot prin cabină şi zgomotul e nimic în comparaţie cu demonul care urlă în interiorul meu.

Iau lampa de pe birou şi înainte să o fac bucăţele, gândurile pozitive îmi invadează mintea şi mă opresc instant.

Mi-am promis că nu am să mai fac rău nimănui...

Mi-am promis că nu voi mai ucide pe nimeni atunci când am ieşit din închisoare...

Însă la mine, o promisiunea înseamnă nimic.

Mă lipesc de unul din pereţii reci, cu lampa aprinsă în mână şi simt cum dorinţa nebunească de a ucide din nou renaşte în mine şi abia îmi pot controla palmele tremurânde şi nerăbdătoare.

Oare ce s-ar întâmplă dacă i-aş mai face o vizită directorului?

Mă aplec deasupra biroului şi ezit o secundă, iar atunci când calc pe cioburile oglindei, zgomotul mă zgârie pe creier.

Oh, lumea mea a luat sfârşit... Acum am de gând să mă opresc din prefăcătorie, din teatru.

Tomi este mort...

Acum a revenit Gray!

Pun mâna pe unul din cele mai mari cioburi provenite din oglinda fărâmată mai devreme şi îl vâr în unul din buzunarele largi ale salopetei albastre.