Capitolul 17

50 7 5
                                    

Capitolul 17

Clara POV.

Nu, nu!

Nu poate fii adevarat!

Am trecut cu Gray prin multe, este imposibil sa-l pierd acum!

Este singura persoana care mi-a mai ramas si ma iubeste indeajuns incat sa supravietuiesc in mijlocul acestui razboi.

In momentul in care jokerii elibereaza clovnii panicati, observ ca acestia vin intr-o graba spre mine si atunci cand se napustesc asupra lui Gray, le ordon sa se ridice imediat.

Acestia fac cativa pasi in spate, departandu-se considerabil, insa privindu-l cu jale pe Gray, care inca inoata in baltoaca de sange.

Ma arunc in genunchii goi, pe asfaltul rece si ii cuprind fata intre palmele inundate de sange, simtind cum nu imi mai pot stapani lacrimile si le las sa pice peste fata lui dominata de machiaj, ploaie si sange.

In timp ce ploaia violenta ne spala de sange, acopar pieptul lui Gray cu capul meu, strangandu-l cu putere la piept.

- Haide, Gray! Haide, mosule! Stiu ca esti pe acolo, pe undeva. Raspunde-mi inainte sa dau cu tine de pamant! Haide, nu poate fi real ceea ce se petrece acum! tip cu putere catre el si atunci cand intorc capul spre fata lui, ma ridic usor, cuprinsa de spaima.

In timp ce ma uit prin jur, unii din clovni anuntand ca o ambulanta este pe drum, ii mangai fata si ii pot vedea ochii frumosi, de un verde spre un gri nedefinit, o culoare atat de zapacita, insa atat de frumasa si stralucitoare.

Ii strang incheieturile mainilor si simt cum imi vine sa omor pe cineva, pe oricine, numai sa fie in numele lui Gray.

Dintr-o data, din departare, o ambulanta tulbura linistea din jur, venind cu o viteza inimaginabila spre noi.

Opreste brusc in fata noastra si atunci cand apa sare spre noi, ma feresc tremuranda, simtind picaturile reci cum ma stropesc de la cap pana in talpi.

Incep sa ma privesc socata, alta camasa de-a lui Gray fiind distrusa din cauza clovnilor incompetenti. Ma intorc manioasa si atunci cand observ ca clovnii au oprit milimetric de noi, imi dau seama ca mai mult au vrut sa ne calce.

Din ambulata ies sapte clovni, care il ridica pe sus pe Gray si il conduc spre interiorul ambulantei, in timp ce ma furisez pe langa ei si intru inaintea lor, asezandu-ma intr-un colt.

Observ trei persoane stingherite in celalalt colt al ambulantei, care par speriate de bombe, iar atunci cand unul dintre ei face un pas in fata, clovnii sar asupra lui, prinzandu-l cu putere de puloverul alb, in dungi negre.

In momentul in care acesta anunta ca este doctor, le fac semn clovnilor sa se departeze.

Aceasta imi arunca o privire speriata, tinand mainile in aer, deasupra capului si apoi arunca un ochi la Gray, care pare sa nu se mai trezeasca.

- Ce a patit?

- A fost ciopartit de o nebuna, de o dementa! ma rastesc nervoasa spre el atunci cand observ ca nu face nimic, doar isi tine bratele stranse in dreptul pieptului si continua sa-l analizeze ca pe o piesa de arta dintr-un muzeu. Cum il poti ajuta, doctore?

- Evident, trebuie operat de urgenta. Insa am nevoie sa imi garantati ca voi ramane in viata si ca voi primi o suma frumusica de bani, spune aceasta din ce in ce mai indraznet.

- Nu am bani, doctore, spun amuzata de rugamintile lui. Uitate in jurul tau...oamenii mor la secunda si tot ce iti doresti tu sunt bani? intreb socata. Nu iti putem plati operatia.

- Nici nu trebuie, Clara, spune unul dintre clovni, lipindu-i un cutit cu lama lunga si ascutita de gatul doctorului agitat la vederea acestuia.

- Ai inebunit? intreb socata si departez cutitul de gatul doctorului. Daca nu-i dam bani, cine crezi ca il va mai opera pe Gray care abia mai respira pe targa?

Clovnii salta intrebatori din umeri si atunci departez complet cutitul, doctorul respira usurat si imi arunca o privire blanda.

Stau cateva momente si meditez in liniste, cateva urlete auzindu-se in departare.

In momentul in care deschid usile ambulantei, cobor, iar alti trei clovni urca langa doctor.

Le spun ramana pe loc si sa nu se deplaseze cu ambulanta prea departe si continui sa alerg in partea opusa lor.

- Pana diseara aduc banii! anunt clovnii care inchid usile ambulantei si continui sa alerg precum o nebuna.

De unde fac rost de bani pentru operatia lui Gray?

Cum?

Alerg desculta prin baltocile pline cu sange, in timp ce ploaia imi ingreuneaza drumul, fiind ingrijorata, dezbracata si vanata.

Ma opresc si atunci cand picaturile ploii cur alert, imi drept privirea spre intersectie.

Observ cum iadul se indreapta spre noi cu Maria in frunte.

Simt cum durerea piciorului pulseaza, insa inaintez fara frica. O pot vedea cum depaseste linia dintre noi si cum se grabeste spre mine, probabil planuind sa scape de Gray odata pentru totdeauna. Am de gand sa o fac sa plateasca pentru ceea ce i-a facut lui Gray!

Gata cu vechea Clara!

Am sa fac sa o doara atat de tare incat nu imi va uita niciodata numele!

Ţi-e frică de clovni?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum