Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 14

Capitolul 14

Clara POV.

Ma trezesc dintr-un cosmar si atunci cand un urlet imi scapa, imi acopar buzele cu palmele fiind inca macinata de cosmarurile care nu imi mai dau pace de cateva luni incoace. Arunc o privire catre brat, catre umar, la rana si observ ca sangele s-a oprit din curs, pipai usor si atunci cand simt ca ma arde pana la suflet, imi retrag degetele tremurande.

Ma ridic usor in picioare, imi dau pletele cretului pe spate si imi trec mainile peste transpiratia de pe fata, socata de faptul ca nu am murit. Inghit in sec si atunci cand imi retrag palmele observ apa, pur si simplu apele curg de pe mine siroaie.

Imi sterg sangele de pe fata, mai ales de pe buzele tremurande si dupa ce trag o gura sanatoasa de aer, incep sa ma misc usor, fiecare picior face cate un pas in plus.

Incep sa ma uit peste tot si imi dau seama ca nu mai este niciun clovn prin preajma, m-au incuiat aici si au plec.

Oh, nu il mai suport pe Gray! Dupa ce ca m-a tarat in fabulos lui razboi, m-a violat, chiar daca mi-a placut, m-a ranit si in urma acestora, nu are nicio remuscare. Nici nu ma elibereaza, nu imi da voie sa fug si sa imi traiesc viata dupa bunul plac, dar nici nu imi tine companie si ma protejeaza.

Ma plimb prin casa aiurita, alaturi de o durere de cap sora cu moartea si incerc sa caut ceva cu care sa daram usa din balamale sau macar o sarmulita, o agrafa cu care sa pacalesc broasca usii.

In bucatarie mica, langa masa, gasesc cateva arme, care probabil, le apartin clovnilor lui Gray. Ma uit prin toate incruntata si atunci cand ochii mi se maresc catre topor, zambesc satisfacuta si il ridic de pe podea, gata sa evadez si fug la Gray.

Tarasc de-a lungul casei toporul ascutit si inca patat de picaturile de sange si ajunsa in hol, in dreptul usii, incerc sa il ridic. Cu mainile tremurande, simt cum bratul ranit imi cedeaza si ma fortez, ridicand toporul peste cap. Lovesc broasca cu putere si atunci cand toporul se prabuseste zgomotos la pamant, imi feresc picioarele. 

Incep sa gafai si cu mainile intinse din nou dupa topor, scancesc atunci cand durerile de dinaintea lesinului revin cu putere in corpul meu. Ma ridic rapid in picioare si lovesc a doua oara broasca, iar atunci cand usa este deschisa de clovnii lui Gray, cu ochii cat cepele, arunc toporul in spatele meu si ma grabesc catre iesire, intampinand intrebarile si bruscarile clovnilor violenti.

In momentul in care lama unui cutit ma atinge, tip catre clovnul care imi ranjeste si inghit consecutiv in sec. Pana acum, am reusit sa scap de toate capcanele lui Gray, de ce m-ar impiedica aceasta? 

Ma strecor printre clovni si reusesc sa ies din scara blocului, evident urmata de cativa si aproape ca ma impiedic atunci cand arunc un ochi in spate, catre ei, catre mutrele lor hidoase.

Inaintez prin baltocile reci si atunci cand picaturile ploii ma tintuiesc ca niste sageti, imi dau seama ca vremea buna s-a stricat si ca a inceput sa ploua in continuare. Pana si vremea este asemanatoare cu haosul din oras, distrugeri dupa distrugeri, vieti luate una cate una. Alerg prin frig, desculta, dezbracata, tremuranda, gafaind cu putere si strigand peste tot dupa ajutor, cand ma vad nevoita sa aleg o noua directie. Trebuie sa il prind [e Gray si pe...Maria din urma, cu siguranta nu au ajuns departe, insa este frig si nu o sa rezist mult.

Ma sfatuiesc cu mai multi clovni si un timp indelungat alerg, ocolind autoturisme, cadavreme, baltoci prea mari, noroaie, traversand campul ce duce catre cealalta parte a orasului, parte din care putem trace granitele nevazuti si de aceea tind sa cred ca Gray pe aici a luat-o.

Cu fata invadata de picaturile de transpiratie, cu barbia manjita de propriul sange, cu noroiul pana in dreptul genunchilor, reusesc sa ma opresc intr-un loc inverzit in care sa imi trag sufletul, padurea fiind cativa pasi de mine. Observ clovnii care se indreapta spre aceasi directie cu mine, capetele sinistre aparand dupa fiecare scoarta de copac si incerc sa fiu puternica, fobia spunandu-si iar cuvantul. Raman intinsa in iarba umeda, cu picaturile ploii peste tot pe trupul meu si strang cu putere ochii la aceasta senzatie placuta, lasandu-se intuneric deja.