Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 20

Capitolul 20

Gray POV.

In timp ce eu sunt cel mai bun sot din lume si ii promit Clarei ca nu o sa mai ucid pe nimeni, las clovnii sa faca acest lucru in locul meu.

Ceea ce ma nelinisteste cu adevarat este ca faptul ca armata Mariei ar putea sa o detroneze in curand pe ea mea, caci ea este o fire necrutatoare si nemiloasa, cu mult mai rea si poate, cu mult mai desteapta. Multi dintre clovnii mei au renuntat si au imbracat costumul de joker, imbratisand metodele sadice si neumane ale Mariei.

In timp ce orasul este aproape in flacari, stationand in acest oras de cateva saptamani bune, Clara sta lipita de mine, iar pe cealalta parte a strazii, o pot observa pe Maria cu usurinta, aceasta parand tare nefericita. Se aproprie de mine si de Clara, hotarata, cu pasi repezi si lungi, simtind degetele transpirate ale Clarei cum se infing in umerii mei de frica.

Pasii agerii si furiosi lovesc in calea sa fiecare cadavru insangerat, zambind fara oprire, cu privirea fixata pe mine, afisandu-si dantura ca pentru o reclama.

Aceasta sclipeste de bucurie.

Se aproprie tot mai tare, timp in care Clara se departeaza, iar eu inaintez si o masor din cap pana in picioare, fara frica.

- Imi place sa vad atunci cand o stoarfa se afiseaza cu mandrie, spun in timp ce arunc un ochi spre fiecare deget al mainii drepte si ridic ochii mari brusc, fara sa clipesc spre Maria. Tu esti exemplul in carne si oase, spun cu un zambet siret pe fata, inclinand capul usor spre stanga.

- Chiar o stoarfa, se aude Clara din spatele meu.

- Cine vorbea de stoarfa, spune Maria cu subinteles, privind-o acum numai pe Clara, care paseste manioasa, afisandu-se langa mine. Hm. macar eu nu am imbratisat prostitutia, Clara, insa inteleg scopul acestei miscari, draga mea. La fel as fi facut si eu pentru Gray, continua aceasta in timp ce amandoua isi trimit sageti veninoase una spre cealalta.

Le privesc pe amandoua cu mandrie, sentimentul de empatie plutind deasupra noastra.

- Imi place asa de mult cand va certati pe mine! Daca ati fi in locul meu si v-ati auzi! Serios! spun in hohote de ras, sprijinindu-mi palmele de genunchi. Sunteti atat de asemnatoare si atat de rele, incat as da orice numai sa ma pot rupe pe din doua si sa fiu jumatatea fiecareia.

Da, stiu ca sunt aparte pentru Maria. In viziunea ei sunt un criminal frumos, destept si deosebit de tampit. Mereu la picioarele ei atunci cand vine vorba de crima sau de furt.

Insa pentru Clara, sunt micul ei Romeo, care promite si luna de pe cer micutei sale Julieta.

Hm, pare ca joc la doua table. Pare ca trebuie sa aleg pe una dintre ele, insa este doar o iluzie.

Chiar daca am capatat acest aer de Casanova, mai nou, inima mea ii apartine doar Clarei.

Sunt al ei, numai al ei.

- Mai ales acum, Gray, cand esti cat se poate de fermecator, scumpul meu, spune Maria dintr-o data si atunci cand plimba aratatoarele de la buze, spre obrajii manjiti de sange, marai manios spre ea. Oh, uitate la tine! Arati ca ultimul om... adica esti diferit fata de ceilalti barbati oricum. Cred ca ar trebui sa imi multumesti pentru asta.

O las pe Maria sa spuna ce vrea, cat vrea, pana cand proprii jokeri o prind in brate si o tarasc dupa ei, fara sa ezite, fara sa opuna rezistenta atunci cand Maria ii ameninta cu moartea.

Aceasta incepe sa urle cu putere spre ei, privindu-i pe fiecare socata, cand in stanga, cand in dreapta si continua sa se zbata, tot mai transpirata si evident, incepe sa scoata comori pe gura, una mai valoroasa decat cealalta.