Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 32

Capitolul 32

Clara si Gray sunt acum in mainile jokerilor.

Acestia strang cu putere armele in degetele agitate, vrand sa-i omoare cu sange rece dupa atata sclavie, insa stiau ca daca Gray cade, cade razboiul, cade lumea.

Inundatia a disparut, la fel ca si toatele lucrurile de odinioara, cand lumea nu era vizata de un razboi atat de violent.

Omenirea a fost martora la Revolta unui clovn, ca mai apoi, aceasta sa fie victima unui razboi dintre clovni si jokeri, care erau doar oameni spalati pe creiere, crezand ca vor fi salvati daca se transforma in masini reci, care sa ucida la comanda.

Cei doi sunt sechestrati in alta resedinta de-a lui Seth, bineinteles, furata si vandalizata. De aceasta data, gratiile erau mai groase si mai inalte, la fel de reci si de ruginite ca si cele anterioare. In ciuda situatiei, Gray este fericit, plasat in unul din cel mai sumbru colt al camerei, privind-o din intuneric pe Clara, care sta in mijlocul celulei, meditand intens asupra unui bilet de iesire din inchisoare.

O uraste, o detesta pentru faptul ca incepuse sa isi sechestreze fiinta atat de mult in interior.

Nu se mai exterioriza deloc cum o facea inainte cand se batea pana la sange cu armata sa de clovni.

De multe ori o facea din orgoliu, stiind ca niciun clovn nu se va ridica vreodata la valoarea sa.

De aceea se ambitiona si se exterioriza, din dorinta de-ai nimici pe cei inferior ei.

Clara este o fiinta mai complicata si mai nelinistita decat ar crede el. Spre deosebire de Gray, Clara sta, urmareste, coace planul, este atenta la detalii ca mai apoi, sa actioneze.

Aceasta relatie in antiteza ofera culoare in viata lui Gray, care este intr-o continua cautare pentru fata rapita de la inceputul revoltei sale glorioase, acea mica si salbatica Clara.

In ciuda acestor ganduri, Gray stie ca nu ar fi niciodata in stare sa isi ucida sotia, viata lui nu ar mai fi la fel.

Timpul petrecut in vechea celula a fost groaznic, iar Gray ar prefera sa moara rapus de unul din combatantii propriei armate decat sa se intoarca acolo. Isi aminteste-te de camerele de filmat, de faptul ca tot ce s-a petrecut in celula aia, alaturi de Alexis si Tomi 652 a fost urmarit pe acele nenorocite de camere. Gray se uita in jur si nici urma de vreo camera, nimeni nu-i urmareau sau auzeau. Dese ori, clovnii care pazea celula mai scoteau cate un cap dupa usa si ii infricosa cu ranjetele de-a dreptul hidoase.

Sangele curgea siroaie de-a lungul degetelor lui Gray, incheieturile ii tremureau de-a binelea si simte ca nu mai poate sa continue.

Isi simte sfarsitul aproape si ceea ce il macina cel mai tare, este faptul ca Maria urma sa-i conduca revolta. Gray clatina alene, neajutorat capul si se aproprie de Clara care are capul lipit de genunchi, nelinistita din cauza linistei ce se lasase de o ora.

Cei doi se vad singuri, iar atunci cand Gray isi trece mana prin parul slinos, inchis la culoare, decide ca este timpul sa-i povesteasca ce s-a intamplat cu Alexis.

- Clara...incepe acesta propotizia, insa Clara isi salta privirea taioasa si Gray inghite in sec zgomotos. Dovlecel, vrei sa ma intrebi ceva?

- Oh, da! Cum poti fi atat de inconstient? striga aceasta cu putere si pasii jokerilor se aud de-a lungul holului, curiosi de conflictul dintre soti. Daca planul meu era inca in miscare, toti eram vi, liberi si nevatamati!

- Apropo...esti nervoasa tare? Daca da, ma indoiesc ca vestea iti va pica cu tronc, spune Gray panicat de mania sotiei care se ridica picioare, pasind usor si pregatita sa il stranga de gat.