*capitol nou*
Capitolul 24
Clara POV.
Pasesc de-a lungul cimentului incins din cauza caldurii infernale care a pus stapanire pe oras, iar atunci cand reusesc sa ma ridic in picioare, sa imi mentin echilibrul, incep sa ma uit intrebatoare prin jur.
Unde sunt?
De ce sunt desculta?
De ce sunt dezbracata?
De ce camasa alba de pe mine este uda si murdara?
Unde imi este briceagul?
Oh, briceagul!
Mainile speriate incep sa caute briceagul prin sutienul negru, coborand usor de-a lungul zonei intime, intrebandu-ma daca nu cumva l-am uitat.
Dar daca l-a luat Gray?
Chicotele unor copii se aud prin jur, iar atunci cand ma intorc, locul imi pare familiar.
Gardul negru, ale caror bare arate precum niste tepuse, indreptate spre cer, corturile inalte, cladirea patratoasa, de culoare crem, din care intra si ies mii de copii. Trompetele asurzitoare, oracaiturile produse de bucuria copiilor incantati de animalele tinute strans cu funii de catre niste barbati inalti, bine facuti si bronzati partial pe brate.
Stai putin...
Sunt cumva la circul Hubert?
Incep sa alerg usor spre cladirea inalta, totodata, aproprindu-ma de trompetele si fluierele care imi fac timpanele sa danseze.
Inghit in sec, simtind ca ma topesc sub razele puternice si fierbinti ale soarelui cald, stralucitor pe cerul albastru, curat ca apa, unde numai norii se ivesc. Sunt inaltate baloanele colorate, deasupra perimentrului pe care este intins circul, iar atunci cand mijesc ochii spre cer, sunt orbita de lumina puternica venita de la soare. Scutur capul, firele cretulii, blondine, incepand sa se loveasca de o parte si de cealalta a barbiei indesate.
O turma de copii trece pe langa mine, unul dintre acestia lovindu-ma violent peste cotul stang, iar atunci cand usa cladirii ramane semi deschisa, pasesc cu incredere.
Nu am mai fost in locul asta de o vesnicie, dar nu pare schimbat deloc.
Peretii circului sunt inca albi, pictati cu fel si fel de desene de catre clovnii circului, dar si de personalul care se ocupa cu pictura pe fata pentru spectacolele la ocazie.
Observ ca circul este plin de oameni, ba chiar cele doua magazine interioare sunt deschise, iar cozile par infinte.
Trag aer adanc in piept, imi pipai burta si atunci cand zgomotole sunt auzite de celelalte persoane, imi acopar burta cu ambele palme si pasesc departe de primul chios.
Se pare ca totul este ca inainte, ba chiar si personalul este acelasi.
Il vad pe Josh, care in ciuda agitatiei din hol, este calm si isi continua drumul spre biroul domnului Hubert. Aceasta isi muta ochelarii pe mijlocul nasului, imi arunca o privire scurta, zambindu-mi, dupa care isi continua drumul tot mai grabit.
Expresia aia...
Cunosc acea expresie...
- Robert!
o voce cunoscuta imi atrage atentia si atunci cand ma intorc, observ o femeie inalta, cu tocuri galacioage, inalte si subtiri, alergand dupa un copilas care probabil mi-ar ajunge pana in dreptul genunchilor. Femeia este imbracata intr-o pereche de jeansi negri, asortati cu un maieu crem, stramt, care ii ajunge pana in dreptul nasturelui de la pantaloni. Aceasta poarta un sacou negru, elegant, iar atunci cand trece cu viteza pe langa mine, parfumul dulce si scump imi umple narile curioase.
YOU ARE READING
Ţi-e frică de clovni?
HorrorAtunci când ai o singură problemă, încerci să cauţi rezolvări care duc la mai multe probleme. Clara, după un accidentul nefericit de la vârsta de nouă ani, atunci când a fost scăpată de clovnul Tomi, rămâne cu această fobie până în prezent...
