Ţi-e frică de clovni?

Capitolul 31

Capitolul 31

Naucit de faptul ca au trecut zile intregi de cand Clara nu a mai venit la ei, Gray a inceput sa aive resentimente puternice fata de sotia lui.

Stiind ca planul era in miscare, a asteptat in fiecare zi momentul oportun pentru evadare.

S-a predat, titlul de lider i s-a substituit probabil de unul din clovni, Clara a fugit cu Seth, clovnii nu au indraznit sa faca nimic pentru a-i salva. Nimic, nimic, nimic. Tot ce i-a mai ramas lui Gray acum este ura si dorinta arzatoare de razbunare.

Si singura cala ca sa isi descarce toata furia si mania ce il macina in interior, este acela sa porneasca un conflict cu colegii de celula.

Gray clatina alene din cap si isi lipeste fruntea uscata de gratile reci si dure ale celulei, incercand sa ignore scancetele puternice ale fetei aflate in agonie, aflata intre moarte si viata.

Alexis deschide alene ochii si atunci cand observa privirea furioasa a lui Gray cum o tintuieste cu manie, inclesteaza maxilarul cu aceleasi sentimente.

Clovnul trage usor de gulerul tricoului si ii priveste pe cei doi, simtind cum unul din ei va ceda curand.

- Hm, stii ce? Cred ca am sa o spanzur imediat ce se intoarce! Sau mai bine, o voi lega de sinele umede ale trenului si voi ramane cu ea pana trenul o face bucati, spune Gray cu rautate si incepe sa se loveasca cu capul violent de gratiile reci.

- Stapane...

- Alexis! striga aceasta din adacul plamanilor iar fata tresare, raspunzandu-i pe un ton stins, dar rece si distant.

- Da, Stapane.

- Ce parere ai? Dar nu...Clara merita o moarte demna de ea! Oh, stiu! O voi taia in o suta de bucatele sau o voi ineca in apa rece a Atlanticului imediat ce pun pana pe afurisita de nevasta-mea! Nu pot sa cred ca vreau sa o omor, cat de fapt o iubesc atat de mult! spune Gray ametit de amalganul de setimente care il ia cu asalt.

Clovnul arunca o privire spre celelalte celule, simtind cum aerul rece invaluie perimetrul. Simte ca nu mai poate indura mult cruzimea stapanulu sau, rabdarea il paraseste cu fiecare secunda in care se afla in celula, inchis intre gratiile reci si dure. Inghite zgomotos in sec si isi indreapta privirea spre Gray, apoi spre copila, incercand sa se tina tare.

- Ca sa nu mai zic ca a indraznit sa...sa...sa ma insele...sfarsete acesta cu ochii fixati in palmele insangerate, incepand sa gafaie din cauza socului si a furiei care il incearca.

Aceasta isi freaca aratatorul de podul palmei si izbucneste in hohote de ras.

- Asta a fost picatura care a umplut paharul.

Gray se ridica in picioare si se arunca in dreptul gratilor, incepand sa traga cu manie de acestea, zguduindu-le de-a binele.

- O omor! zbiara cu putere, iar ecoul se pierde cateva blocuri departare.

Clovnul isi strange talia intre bratele musculoase si incepe sa tremure.

Stie ca mania lui urmeaza sa se reverse asupra lui daca cineva nu il scapa chiar acum. Aceasta se departeaza de Gray, isi cauta curajul si prinde barele reci, ridicandu-se usor, parca fiindu-i teama ca stapanul sa nu se intoarca catre el.

Inghite sec si dupa secunde prelungite de liniste, clovnul vorbeste:

- Domnule, v-as sugera sa ramaneti calm si sa nu va mai ganditi la rele, incearca Tomi 652 sa-l imbuneze insa vocea ii tremura chiar la finele propozitiei, iar Gray ranjeste cu rautate.

In timp ce Gray si clovnul schimba priviri, Alexis inca zace in acelasi colt, gemand incetisor de durere. Simtea ca se afla pe cele mai inalte culmi ale durerii si daca nu ar putea sa deschida ochii, ar spune ca sfarsitul ii este aproape.