Teju deschise ochii si privi dezorientata in jur. Simtea o stare usoara de oboseala si ameteala.
- Kai?
Malakai o privi fericit si se ridica de pe scaun apropiindu-se. Zambi si ii saruta fruntea.
- Cum te simti, frumoaso?
- Sunt un pic ametita, insa ma simt bine acum ca te vad pe tine.
- Ma duc sa chem doctorul si revin.
El disparu din salon, iar la scurt timp intra doctorul, fara Malakai. Taylor o saluta printr-un gest si zambi.
- Felicitari! Operatia a avut loc cu succes, iar tumoarea a fost indepartata. Esti foarte norocoasa, Teju, nu toti au aceasta sansa.
Ea lasa capul in jos si simti cum lacrimile ii curg pe obraji.
- Multumesc, Ty...
- Nu plange, te rog. Malakai ma va ucide daca vede ca plangi din cauza mea.
Ea zambi si isi sterse lacrimile. Era fericita ca in sfarsit va putea duce o viata normala alaturi de Malakai si Hope.
- Ty, unde e Kai?
- Sunt aici!
Teju isi intoarse capul spre usa si simti cum inima ii bate mai tare. Malakai intra cu un buchet mare de flori in mana si se apropie de ea.
- Astea sunt pentru tine.
Ea zambi, iar Malakai ii saruta fruntea.
- Ty, cand putem merge acasa?
- Trebuie sa mai stea doua zile sub observatie, apoi puteti pleca.
Malakai dadu aprobator din cap si ii stranse mana lui Taylor.
- Multumesc, amice.
Primi din partea lui un zambet, apoi barbatul iesi din salon.
Malakai se aseza langa Teju si ii lua mana in a sa. O saruta scurt, apoi se apropie si ii saruta buzele. Obrajii fetei imediat au prins culoare, iar inima incepu sa ii bata mai tare.
- Kai...
- Nu ai idee cat de frica mi-a fost ca te voi pierde. Cred ca aceste ore de operatie au fost cele mai grele din viata mea.
Teju ii observa tristetea de pe fata si intinse mana spre obrazul lui si il mangaie zambind.
- Sunt aici, Kai, de acum totul va fi bine.
Dupa doua zile Teju fu externata. Se simtea mai bine si murea de nerabdare sa ajunga acasa. Abia astepta sa isi vada familia si copilul. Ii era extrem de dor de Hope.
- Iubito, am ajuns.
- Unde suntem?
- Acasa!
Pe fata ei se citea uimire, nu recunostea casa.
- Am cumparat-o pentru noi, desi Xenia are o casa incapatoare, cred ca avem nevoie de un colt al nostru.
Ea zambi fericita si cobori din masina. Malakai ii stranse mana si intra alaturi de ea in casa. Teju simti cum o stare de extaz o cuprinde. Imediat cum intra isi vazu toata familia stransa in salon. Toti o asteptau.
- Tej!
Auzi tipatul copiilor si simti cum inima i se umple de bucurie. Se lasa la nivelul lor si le simti bratele mici cum o imbratiseaza.
- Ne-a fost dor de tine!
- Si mie scumpilor.
Le saruta fruntile si se ridica pentru a fi imbratisata de restul membrilor familiei, iar Kai disparu de langa ea.
- Tej, draga, trebuie sa te hranesc, uite cat de tare ai slabit in spital!
Zambi la obiectia bunicii si le imbratisa pe rand pe Xenia si Sammy.
- Cum te simti, scumpo?
- Mult mai bine. Unde sunt White, Caleb? Ei nu au venit sa ma vada?
- Chiar crezi ca nu am veni sa ne vedem sora?
Ea se intoarse fericita spre sursa vocii si ii vazu pe cei doi cum se apropie de ea cu cate un buchet de flori. Zambi si ii imbratisa.
- Nu ai idee cat de bucurosi suntem sa te vedem.
- Si eu.
Teju ii privi cateva secunde insa nu o vazu le Adele, iar Malakai la fel disparu. Dori sa intrebe, insa se opri cand o vazu pe Adele cum coboara. Primi din partea femeii o imbratisare calduroasa, insa rapida.
- Unde e Kai?
- In camera cu Hope, te asteapta. Micuta a inceput sa fie destul de capricioasa.
Teju zambi si se indrepta spre scari. Avea o dorinta arzatoare de a o vedea.
- Eu imediat revin...
- Nu te grabi, scumpo, noi vom pleca. Ai grija de tine.
Fata nu mai astepta alte cuvinte si alerga pe scari. Auzi un planset si se indrepta spre camera. Usa era intredeschisa si reusi sa vada cea mai frumoasa imagine din viata sa. Malakai tinea micuta in brate si incerca sa o linisteasca.
- Kai?
El se intoarse si vazu cum Teju intinse mainile. Abia astepta sa isi tina copilul in brate. Malakai se apropie si ii puse micuta in brate, iar inima fetei incepu sa bata mai tare. Fericirea era de nedescris.
Hope ii simti caldura si se linisti. Malakai privi uimit si zambi.
- Cred ca va las.
Iesi din camera, iar Teju isi privi copilul. Dupa nastere reusi sa aiba grija de ea doar un pic, deoarece din cauza tumorii incepu sa se simta rau, apoi avu loc pregatirea pentru operatie, ceea ce nu ii permise sa se bucure de sentimentul de a fi mama.
Aseza micuta pe pat si ii saruta fruntea apoi manutele. Nu se putea satura de mirosul ei, de pielea ei fina si sentimentul de implinire pe care il simtea.
- Mami e aici, scumpo. Acum nu te va mai parasi niciodata. Primit sa fiu langa tine mereu, sincer, sincer.
Ii saruta din nou fruntea si observa cum micuta aproape adormi. O legana un pic, apoi o puse atent in patut. Nu isi putea lua ochii de la ea. Era ideala.
Tresari cand simti doua brate cum o cuprind brusc pe la spate.
- Sh... Sunt eu.
Zambi cand ii recunoscu glasul lui Kai si se lasa relaxata in bratele lui. Barbatul ii saruta parul apoi gatul.
- Nu ma pot satura de tine si nici de acest ingeras. Sunteti cele mai dragi fiinte pe care le am.
Teju zambi si se intoarse spre el. Ii saruta buzele, iar el o stranse mai tare in brate.
- Nu ai idee cate de tare va iubesc, Tej. Si nu cred ca voi putea vreodata sa iti multumesc pentru ca ai aparut in viata mea. Tu si aceasta mica raza de soare mi-ati luminat viata, iar acum sunt gata sa va pun toata lumea la picioare.
Primi din partea ei un zambet si il imbratisa strans. Isi lipi capul de pieptul lui, iar barbatul incepu sa ii mangaie spinarea.
- Si eu va iubesc, Malakai. Voi doi sunteti lumea mea.
Familia este o mica lume nascuta din iubire
Initial cand am finalizat cartea nu m-am gandit ca va exista un astfel de capitol, insa mi s-a facut un dor extrem de mare de povestea acestor doua personaje, asa ca am decis sa le mai dedic un capitol. Un altfel de sfarsit pe care multi probabil l-au dorit, insa nu au avut parte de el. Multumesc pentru toate voturile si vizualizarile si sper ca acest capitol sa va placa de asemenea.
