Imediat cum Edith pleca, Tej izbucni în râs. Se părea ca nu numai ea îi spunea Kai. El o privi preț de câteva secunde, apoi o trase intr-o îmbrățișare. Îsi trecu nasul peste gatul ei, iar Tej simți fiori care îi străbat șira spinării. Era abia a doua zi, iar ea simți că nu mai rezista in preajma lui. Își pierdea capul, insa ii placea. Erau senzații noi pe care nu le mai simți pana atunci.
- Kai...
Glasul ei tremura, ceea ce îl făcu pe bărbat să zâmbească. Stia ca erau senzatii noi pentru ea, iar el era bucuros să i le ofere. Măcar un timp. La acel gând se înfiora si îi dădu rapid drumul din bratele sale, ceea ce o uimi pe Tej. Stia ca Malakai avea schimbări dese de comportament insa nu credea că s-o atingă îi va provoca o asemenea reactie neplăcută.
- Eu cred că nu vă merge...
El o privi pret de câteva secunde neintelegand la ce se refera, pana când o văzu că doreste să plece.
- Tej, ce e cu tine?
- Nimic, doar ca nu am nevoie de zece zile ca să îmi dau seama că totul merge prost. Bine? Eu plec. Si sper sa iti gasesti o adevărată iubita.
Socul de pe fata lui era de nedescris. Nu mai intelegea nimic. Acum zece minute râdea, iar acum era gata să plece din casa.
- Nu pleci nicăieri!
- Ba plec! Nu mă interesează ceea ce vrei tu, dacă iti provoc atâta scârbă ce rost mai are să rămân. Pus la asta nici Adele nu va mai avea de suferit.
- Esti bine? Ai febra? Care scârbă? Ce vorbesti?
Ea doar decide să îl ignore si să plece. El tipa din urmă ei, însă fata nu îi oferi nici un răspuns. Îi scrise rapid un mesaj lui White pentru a veni după ea si isi lua la revedere de la Edith si copii, care erau mult mai confuzi decât Malakai. Doar Adele zâmbi fericita.
- Kai las-o să plece. Nu e de nasul tau.
- Mama, chiar nu am chef de tine. Serios.
El iesi din casa, însă nu o mai zări pe Tej. Ci doar urmele unei masini. Semn ca aceasta pleca cu scurt timp în urma. Înjură nervos si pleca spre garaj pentru a-si scoate masina. Stia ca ea nu avea unde pleca înafară de casa unde trăia împreună cu White si Caleb.
Ajuns in fata casei dori să intre cat mai repede, insa nici nu reusi să calce pragul fiindcă White îl opri furios. Malakai dori să spună ceva, însă el îi făcu semn să tacă. Nu mai dorea să audă nimic, fiindcă starea în care se afla Tej ii dădu clar de inteles ca el e cel vinovat.
- White, nu și tu...
- Nu am idee ce i-ai făcut, insa jur că dacă te mai vad in preajma ei te omor. Ea are nevoie de cineva care sa o iubească nu de un idiot ca tine, care îi propune marea și sarea. Da?
Kai doar ofta nervos și înjură în liniște. Nu avea idee ce făcu, insa o supără extrem de tare pe Tej, iar el nu doarea asta. Și avea de gând să își ia revanșa. Nu doarea sa o lase atât de devreme. Mai ales în starea în care se afla. El dorea să o facă fericită în scurtul timp pe care il are, iar sa o supere nu intra sub nici o forma in plan. Așa că o suna pe Sammy, care pleca într-un campionat de tenis timp de o săptămână. După mai multe minute, in care crezu că înnebunește, fata îi răspunse.
- Am luat pauza de la antrenament doar pentru a-ti răspunde. Sper că ai un motiv bun.
Malakai începu să îi povestească totul cap coada, iar fata ofta nemulțumită. Nu îi venea să creadă că are un frate atât de neghiob, care ar putea face asemenea greșeli.
- Deci, asculta-ma atent și sper să nu faci nici o greșeală. Eu voi vorbi cu White și sper sa te lase să intri la Tej. Apoi veți avea un timp scurt să vorbiți. Deja cred că știi ce trebuie sa faci mai departe, da?
El încuviință și pleca după ceva cu care sa isi ceara scuze. Ceva care avea să îi ofere o anumita siguranță.
După ce primi încuviințarea de la Sammy și niște amenințări de la White, era gata să plece pentru a se întâlni cu Tej, care din spusele bărbatului, se afla intr-o stare deplorabilă. Ajuns nici nu mai bătu la ușă și intră neinvitat in casa. Stia că avea la dispoziție două ore, pe care nu avea să le piardă în van. Trebuia să îi demonstreze cumva că avea cele mai serioase intenții. Asa că pleca spre camera ei. Își lipi urecheat de ușă ei, iar imediat auzi niște suspine, care i-au făcut inima sa ii se rupa, așa că imediat intra in camera și dori sa o îmbrățișeze, insa la vederea lui fata făcu câțiva pași în urmă până se lovi de perete.
- Pleacă! Nu vreau sa te vad aici!
- Iubito, hai sa vorbim, te rog...
- Domnule, cred că încurcați ceva. Nu sunt iubita dumneavoastră. Poate nu va mai aduceți aminte insa sunt acea fata a cărui tată a murit din cauza lipsei de bani, pe care sa va amintesc, nu ați dorit să mii împrumutați. De asemenea nu sunt bogata sau frumoasa cum ar trebui sa fie iubita ta. Nici măcar nu am o familie sau o casa a mea.
Tej nici nu observă cum Malakai o îmbrățișa și îi șterse lacrimile.
- Shh... Iubita mea. Tu ești iubita mea, da?
Eu vreau să îmi petrec viața cu tine nu cu alt cineva. Ceea ce am făcut cu ceva timp in urma fii sigură că mă va bântui toată viața și îmi pare rău, da?
Ea se desprinse din îmbrățișare și il privi. Părea sincer.
- Îmi pare rău, Kai. Nu va merge. Nu acum.
- Atunci dă-mi acele zece zile.
- Nu! Am spus că renunț.
- Tu renunți, insa eu nu.
Acesta scoase din sacou o cutiuță și o deschise. Îi arată un lănțișor argintiu cu o litera pe el. Litera "K". Ea imediat zâmbi și înțelese ceea ce înseamnă acel "K".
- După opt zile il poți scoate sau il poți păstra. E alegerea ta, dar până atunci lasa-ma sa petrec un pic de timp alaturi de tine.
Ea încuviință și il lasă. Malakai ii puse lănțișorul la gat, iar ea il atinse. Era extrem de fin.
Malakai o lua în brațe și începu să îi mângâie părul. Dorea să aibă grijă de ea, insa nu reusi mult sa stea de vorbă cu ea, fiindcă o văzu cum a adormit, iar el ofta. Ii plasa un sărut pe tâmpla, apoi se culca alaturi de ea.
- Noapte buna, iubito.
