3

5.9K 483 12
                                    

Râsetul lui Malakai umplu încăperea. Acesta se apropie mândru de ea si ii arunca un zâmbet superior.

- Esti atat de prostuta, chiar credeai ca daca joci acest mic spectacol iti voi da banii de care ai nevoie?

- Dar, tu...

- Taci! Nu vreau sa iti mai vad fața, asa ca pleaca.

Teju se ridica indurerata de pe podea si se sprijini de perete pentru a nu-si pierde echilibrul. Se indrepta spre usa extrem de neputincioasa, simțind cum bărbatul din spate o privește mulțumit.

Iesi din casa si simti mici picături de ploaie cum ii udă corpul. Era nervoasă și dezamăgită. Isi auzi telefonul cum suna si privi numarul apelantului. Era un numar necunoscut, ceea ce o facu sa inceapa sa tremure. Inchise apelul si arunca telefonul, apoi simti o durere arzatoare care ii strabate corpul.

Cand deschise ochii simti o stare cumplita de ameteala. Lumina orbitoare si mirosul puternic de medicamente i-au dat imediat de inteles ca se afla in spital. Dori sa se ridica imediat, insa doua brate o opresc.

- Nu te-as sfatui sa te ridici. Esti slabita.

Fata privi barbatul din dreptul sau si simti o caldura placuta cum ii umple corpul. Nu il recunostea, insa era extrem de sigura ca il mai vazu undeva.

- Numele meu e Caleb. Sunt maior al politiei si probabil nu ma cunosti, insa eu te cunosc. Fratele meu, White, m-a rugat sa ma ocup de cazul tau.

- Caleb, tata...

Barbatul isi lasa capul in jos, iar lacrimile au inceput sa i se adune in ochi. Era vina ei ca el murise, ca nu reusi sa stranga acei bani la timp. Caleb nu rezista si o imbratisa, iar ea doar accepta aceasta ca o alinare.

- Vreau acasa, Caleb.

- Imi pare rau, insa casa ta a fost vanduta sau mai bine spus luata de cei care ti-au pricinuit tot acest rau. Totusi eu si White nu te vom lasa singura. Promit.

- Eu tot promit, raza de soare.

Fata isi intoarse capul imediat, iar un zambet ii contura fata. White statea la usa cu un buchet imens de trandafiri. Dori sa se ridice, insa acesta ii facu un semn sa se opreasca.

- Nici sa nu indraznesti. Abia ti-ai revenit. Nu vreau sa ti se mai intample ceva.

- Dar, White...

- Nici un fel de "dar". Fara ajutorul meu sau al lui Caleb nu mai faci nici un pas.

Fata accepta, iar el se apropie de pat si puse florile intr-o vaza.

- Tej, nu iti inchipui cat de bine ma simt stiind ca esti bine.

- White, cand il voi putea înmormânta pe tata?

Barbatul ii lua mâna in a lui si lasa privirea in jos.

- Tej, scumpo, ce iti amintesti?

- Adica?

- Poti sa imi spui ce zi este astazi?

- White, e miercuri, ce fel de intrebare este asta?

- Imi pare rau, insa astazi nu e miercuri. In urma accidentului ai fost aproape doua luni in comă, asa ca eu si Caleb ne-am permis sa ne ocupam de înmormântarea tatălui tau. Asa ca atunci cand vei dori vom putea merge sa ii vizitezi lacasul.

Ea isi lasa privirea in jos si aproba.

- Multumesc. Nu am idee ce as fi facut daca nu a-ti fi fost voi alaturi se mine.

Dupa o saptamana Tej fu externata din spital. Se recupera complet, iar White si Caleb erau fericiti sa o duca la noua ei casa, alaturi de ei.

Casa lor era spatioasa, un etaj si o mansarda, iar dormitorul fetei fu renovat pentru a-i oferi tot confortul de care are nevoie.

- Tej, daca mai ai nevoie de ceva camera mea e la mansarda, iar a lui Caleb e alaturi de a ta, deci imediat cum ai nevoie de ceva noi te vom ajuta.

Fata le multumi, iar White dori sa plece, insa se opri. Se intoarse spre ea si ii dadu un telefon.

- Ai aici numarul meu si al lui Caleb, asta in caz daca nu suntem acasa.

- White, uite, va sunt extrem de recunoscătoare, insa nu vreau sa profit atat de bunatatea voastră. Vreau sa ma intorc la munca, macar sa am grija de copii, te rog!

- Tej, înțelegi ca nu iti pot interzice, insa sa stii, nu esti obligata. Eu si Caleb te putem intretine.

- Multumesc.

Barbatul ii zambi si pleca, iar ea imediat forma numarul Xeniei. Aceasta ii raspunse la scurt timp:

- Alo?

- Doamna Brown, sunt Teju.

- Doamne, Tej, cum te simti? Ai iesit din spital? Nu ai nevoie de ajutor?

- Sunt bine, multumesc. Eu ma gandeam sa revin la munca, desigur daca inca mai e vacant locul.

- Desigur. Copii nici nu au dorit alta dadaca. Asa ca imediat cum te vei simti in stare te asteptam.

Teju ii multumi si puse receptorul, apoi se culca, dorind ca ziua urmatoare sa vina cat mai curand.

TejuWaar verhalen tot leven komen. Ontdek het nu