Când se trezi Malakai avea zâmbetul pe buze. După noaptea trecută spera că Tej sa se simtă mai bine, iar toate gândurile rele legate de cancer să îi fi dispărut, insa imediat înțelese că nu e așa. Nu îi simti prezenta alaturi, ceea ce îl făcu să sară la propriu și să privească nedumerit prin camera. Își trecu nervos mâna prin păr până să se lovească de o noptiera și să înjure.
Dori să părăsească camera, însă o foaie îi atrase atenția. O ridica și simți cum inima i se rupea în mii de bucăți.
Draga Kai,
Îmi pare rău pentru ceea ce urmează să fac, insa mă simt nevoita să plec. Nu doresc să știu că stai cu mine din mila. Și deși mi-ai repetat de nenumărate ori că mă iubești și o faci doar din iubire, nu pot crede. Nu este posibil ca cineva ca tine să iubească o persona atât de defecta ca și mine. Insa îți mulțumesc că, pentru puțin timp ai reușit să îmi reîntorci pentru un scurt timp fericirea care mi-a fost furată. Și, daca ai reușit să mă iubești cu adevărat, atunci te rog sa nu mă mai cauți. Fiindcă nu merită.
Cu dragoste, a ta mereu, Tej
Malakai strânse in pumn hârtia și își privi chipul distrus din oglindă. Era pentru prima oară când plângea, iar asta se întâmpla din cauza unei femei. Femeie pe care o iubea, insă care îl părăsise fără a se gândi macar un pic cata durere îi va cauza.
Trecuseră deja cinci luni de când nu își mai văzu iubita. Angaja ajutat de Caleb și White unul dintre cei mai buni detectivi din țară, insă nici în acest timp relativ lung nu au reușit să o găsească pe fata. Părea că a fost înghițită de pământ. Ceea ce îl făcea să își iasă din minți, așa că pentru a se mai sustrage se retrase într-un birou unde lucra de dimineața până seara fara intrerupere.
Când ușa se deschise își dădu imediat seama că nu are cine să fie înafară de Eric. Detectivul pe care îl angaja în găsirea lui Tej si spera ca macar de această dată să fie găsit vreo informație despre ea.
— Deci, Eric, ai găsit ceva?
— Pe numele de Teju Willson, a fost eliberată o chitanță într-un spital din Australia, Sydney.
Malakai satu fericit din fotoliu și zâmbi după atâta timp. Aveau o pistă, care spera din suflet sa îl ducă la Tej.
Îi mulțumi lui Eric și după ce află adresa spitalului îl sună e Caleb. Imediat îi explică toată situația, iar acesta fu extrem de fericit la auzul veștii.
Ieși rapid din birou și pleca spre camera sa. Începu să își scoată hainele din dulap si sa le îndese intr-un bagaj, pe când Sammy intră fericita în camera. Îl luă într-o fericita îmbrățișare și începu sa radieze de fericire.
— O vei aduce pe Tej acasă, nu?
Malakai dădu aprobator din cap si incepu și el sa zâmbească. Avea să fie în scurt timp alături de iubita sa.
— Sammy, îmi poți brona de urgență un bilet?
Fata aprobă si pleca pentru a-si face datoria de sora. Pe când el reuși să își termine geanta. Cobori la parter și își lua mama si bunica în brate, înainte de a ieși pe ușă.
Ajuns la aeroport simți o bucurie de nedescris. După atâtea luni de căutare în sfârșit o găsi, iar acum, îi despărțea doar o zi. O zi in care Malakai avea să zboare până la ea cu cea mai mare bucurie.
Aeroportul din Sidney fu locul in care pentru Malakai avea sa se înceapă ceva nou. Simțea că ajuns acolo viața îi va lua o altă întorsătură. Și totuși înghițea in sec, spera ca va reuși să o găsească pe Tej.
Trecu rapid de controlul pașapoartelor și ieși. Găsi un taxi și îi spuse adresa spitalului. Abia aștepta să ajungă. Îi scrise rapid un mesaj lui Sammy că a ajuns, și începu să privească fericit drumul. Visa deja cum va decurge întâlnirea dintre ei si simțea cum toată răbdarea i se duce pe apa sâmbetei.
Plati rapid taxistului, și ieși fericit. Intra in spital și se apropie de recepție.
— Buna ziua, am venit sa întreb despre Teju Wilson. Acum câteva săptămâni a fost aici.
— Desigur, domnule, așteptați să verific in baza de date.
După câteva minute extrem de chinuitoare, asistenta găsi ceea ce caută.
— Domnule, a-ți venit după rezultatul analizelor, da?
— Da, analize.
Femeia îi făcu semn să aștepta câteva secunde și scoase la imprimata mai multe foi. După ce le citit un pic, își lăsă semnătura si i le înmâna. Malakai le privi și el, insa nu înțelese nimic, așa că decise să o întrebe pe asistenta, care în acel moment îl privea extrem de zâmbitoare.
— Domnule, felicitări, soția dumneavoastră e însărcinată.
Malakai scăpa pe jos foile, iar niște lacrimi și-au făcut apariția. Nu îi venea să creadă, așa că mai întreb odată.
— Însărcinată? Sunteți sigură?
— Da, mai exact in aproape cinci luni, iar sarcina decurge normal.
Bărbatul îi mulțumi și lăsa imediat niste bancnote în semn de mulțumire. Strânse de jos foile și ieși din spital. Caută rapid printre foi adresa ei, iar când o găsi caută un taxi. Urca si incepu sa zâmbească.
"Iubito, acum nu mai scapi de mine."
Au rămas 5 capitole și epilogul.
