Teju își aranja atent colierul in cutie și îl puse atent in dulap. Își schimba hainele cu o rochiță de noapte, iar apoi i se alatura lui Malakai in pat. Bărbatul imediat cum o văzu alaturi îi plasa un sărut pe frunte apoi își trecu mana peste pântecul ei. Era în culmea fericirii. Așa că se aplecă și îi sărută burta deja vizibilă, iar Teju incepu sa chicotească, apoi simți o ușoară lovitura.
— Kai...
Barbatul o privi îngrijorat, iar ea ii lua mana in sa și o plasa pe pântecul sau. Ambii au așteptat câteva secunde, pentru ca mai apoi sa simtă o mișcare și apoi o lovitura. Ambii au zâmbit, iar niște lacrimi au început să curgă din ochii lui Malakai.
— Mulțumesc!
Cu aceste cuvinte îi plasa un sărut pe buze și ieși din cameră. Teju privi uimită scena și se ridica și ea din pat. Îl urmă pe bărbat și îl văzu cum incepe sa strige in sufragerie:
— Mama, bunico, veniți aici! Rapid!
La auzul acelui strigat femeile urmate de copii și Xenia au ieșit speriate. Mai ales copii care aproape plângeau.
— La naiba, Malakai ce s-a întâmplat? Tej e bine?
— Mama l-am simțiți cum se mișcă. Copilul meu.
La auzul acelor cuvinte femeia se lumina la fata, iar copii priveau intrebatori.
— Buni, e bine sa se miste copilul in burta lui Tej? Nu o doare?
Adele începu să râdă și se lasă la nivelul celor doi, apoi îi mângâie.
— E foarte bine, îngerași. Asta înseamnă că mătușa voastră are un bebe sănătos.
Ambii au aplaudat și s-au apropiat de Teju care stătea pe canapea. Si-au palsat mânuțele pe pântecul ei și au început să aștepte.
— Dar, buni, nu mișcă.
Cei doi au dat nemulțumiți din cap, iar persoanele din cameră au început să râdă de naivitatea celor doi.
— Scumpilor, copilul lui Tej se mișcă mereu, insa nu îl va putea simți mereu.
Blake și Kara au scos un "o" lung și s-au depărtat de fata. Pe când Malakai îi întinse mana și o ajuta sa se ridice, apoi îi înconjura talia cu mana și o ridica în brațe. Ceea ce o făcu să scoată un țipăt de uimire, iar pe ceilanti sa chicotească. Erau fericiți să vadă atâta iubire care plutește în aer. Mai ales că de mult nu l-au mai văzut pe Malakai atât de fericit.
Cei doi au urcat in camera, iar bărbatul o lasă pe pat și începu să îi sărute pântecul și să îl mângâie.
— Tej, nu ai idee cata fericire mi-ai adus în acest timp extrem de scurt.
Fata chicoti și își trecu manile prin parul său și afișa un zâmbet enorm. Acum că el era alături de ea se simțea în culmea fericirii, la fel și Malakai. Care pentru prima oara simțea o explozie de sentimente in el.
Așa că se ridica și dori sa își sărute sotia, însă telefonul incepu sa îi sune. Marai nemulțumit și răspunse.
— Alo! Hei Taylor. Da țin minte. Vom fi acolo la prima ora a dimineții. Promit.
Își luă rapid la revedere de la apelant și i se alătura lui Tej în pat.
— Cine a fost, Kai?
— Taylor. Prietenul meu medic. Ti-am povestit de el când eram în Sydney.
Teju aprobă si se apropie de el. Apoi își plasa capul pe pieptul lui. În timp ce Malakai îi mângâie parul si îi sărută tâmpla, iar ea simți cum somnul începe să o cuprindă încetul cu încetul.
Dis de dimineață Malakai se trezi înaintea fetei. O văzu cum doarme si se ridică rapid din pat încercând să nu o trezească apoi coborî la parter. Își bau rapid cafeaua, apoi îi prepara fetei un mic dejun pe care i-l aduse la pat.
La vederea micului dejun, Teju îl îmbrățișa si il sărută, însă nu se atinse de mâncare. Malakai o privi uimit, știind că nu e un bucătar rau, ci din contra gătește minunat.
— Tej, îți este rău?
— Nu, Kai.
— Atunci de ce nu mănânci?
Ea zâmbi și îl privi amuzată. Pe când el își făcea griji.
— Mergem la medic, nu? Iar acolo cu siguranță va trebui sa dau niste analize de baza, care se fac cu stomacul gol.
El dădu aprobator din cap și lua tava pentru a o duce din nou la bucătărie, iar Teju incepu sa se pregătească pentru plecare.
Ajunși la spital, Teju dădu destul de multe analize, care au fost extrem de dureroase pentru ea, la fel și pentru Malakai care simțea că toată durerea i se transmite lui.
Când au terminat au intrat in biroul doctorului, care citea rezultatul analizelor destul de încruntat, ceea ce Malakai observa imediat. Și totuși decise să nu spună nimic pentru a nu o deranja pe Teju și o ajuta sa se așeze pe scaun.
— Deci, Taylor? Ce spun analizele?
Bărbatul lua loc pe scaun și îi privi un pic îngrijorat și totuși afișa un zâmbet forțat.
— Frate, mai întâi vreau sa te felicit că vei deveni tata.
Malakai simți imediat ceva necurat la mijloc, pe când Tej doar zâmbi și își duse mana la pântec.
— Mulțumesc, Taylor, insa acum vreau să știu cum îmi voi putea vindeca iubita.
Bărbatul își lăsă privirea în jos și isi masa nervos tâmplele.
— Vezi tu, Kai, tumoarea e extrem de dezvoltata. Dacă veneați mai devreme cu vreo doua luni reușeam să o îndepărtăm printr-o operatie, insa acum nu putem face nimic.
Malakai se ridica și lovi puternic masa din lemn, ceea ce o făcu pe Tej să tresară, iar pe Taylor să îl privească uimit.
— Malakai, stai jos. Din moment ce nu o putem îndepărta, îi putem stopa pe moment creșterea și dezvoltarea, insa nimic alt ceva.
— Înțeleg.
Malakai își întoarse privirea spre Teju care răspunse si îi observă ochii din care urmau să cadă lacrimi.
— Mulțumesc, Taylor. Vom începe cat mai curând tratamentul.
Cu aceste cuvinte fata se ridica și iesi din cabinet, pe când Taylor mima un "îmi pare rau", iar Malakai dădu aprobator din cap și ieși și el pe urmele ei.
O găsi în parcare plângând și o lua în brațe. Fata il înconjura strâns și își lăsă capul pe umărul lui.
— Îmi pare rau, Kai. Nu trebuia să plec.
— Nu, iubito. E doar vina mea. Nu trebuia să îți ascund nimic, insa nu îți fă griji. Vom urma tratamentul. Vom stopa tumoarea și vom trai fericiți. Îți promit.
1 capitol și epilogul
