Malakai se trezi, însă simți o durere apăsătoare în tot corpul. Incepu sa se foiasca, ceea ce o făcu pe Tej să se trezească.
Fata îl privi îngrijorată și îi făcu semn să stea calm. Se ridică în șezut si îl privi mustrătoare.
- Kai, ce tu s-a intamplat? Cine ți-a făcut asta?
El înghiti în sec si dori să nu spuna nimic. Doar își luă privirea de la ea si dori să închidă ochii, însă Tej îl opri.
- Nu! Eu nu te las să scapi fara a-mi da un răspuns.
- Hai să uităm de acest incident.
Răspunsul lui o șoca. Nu îi venea să creadă că nu îi dădea dreptul de a afla ce e cu el. Acesta observă încruntătura de pe fata ei, așa că dori să îi prindă mana in a să. Tej imediat și-o retrase și se ridică de pe pat.
- Daca ai nevoie de mine sunt la bucătărie.
Ea ieși, pe când acesta ofta. Nu dorea să îi spună sub nici un fel adevărul. Așa că cu greu se ridică din pat si coborî la parter. O găsi pe Tej îngândurată și dori să o ia în brațe, însă aceasta îl respinse. Malakai își trecu nervos mama prin par si o întoarse cu fața spre el.
- Ce e cu tine?
- Cu mine ce e? Tu ești cel care nu vrea să îmi spună ce a pățit.
- Hai să uităm. Te rog.
- Nu! Daca nu vrei sa îmi spui poți pleca.
Bărbatul lovi furios peretele si se întoarse pentru a pleca, însă tipatul ei o făcu să se oprească.
- Daca pleci și nu îmi spui nimic, atunci crede-ma, totul ia sfârșit aici.
Bărbatul se întoarse spre ea și o lua în brate. Fata începu să se zbată, însă nu izbuti. Malakai o ținea prea strâns. Începu să își plimbe nasul pe gâtul ei, apoi simți cum aceasta se relaxa. El își lipi buzele de ale ei, iar fata îi răspunse fericita la sărut si totuși când se îndepărta, Tej evada din brațele sale.
- Asta nu schimbă cu nimic ceea ce am spus. Vreau adevărul, Kai.
El nu spuse nimic ci doar se întoarse pe călcâie și pleca spre ușă. La vederea acelei scene, Tej fu gata să cadă de uimire.
Lacrimile au început să îi cadă pe obraji, apoi auzi cum ușă de la intrare se deschide, iar Malakai reveni. O lua de mana, însă aceasta se smuci brutal. Totuși bărbatul nu se lăsa, așa că o prinse de mana mai bine și o scoase din casă.
- Ești un nenorocit.
El își dădu ochii peste cap si o urca in masina. Fata începu să bată nemulțumită din picior, pe când el se intinse pentru ai pune centura de siguranță, insa ea îl opri imediat.
- Eu nu merg nicăieri cu tine.
El rase, apoi închise ușile mașinii. Ea începu să dea din mâini nervoasa, pe când Malakai îi puse centura. Se aseza la locul lui și porni. Avea să îi faca o mica surpriza, sperând să o calmeze.
- Unde mergem?
Tăcere. Nu avea să îi spună nimic, dorea să o lase un pic în intriga. Tej ofta si își lăsă capul pe geam. Privea afara, iar o lacrima îi scapă. Era nervoasa. Ea era sincera cu el, pe când Malakai nu avea nici cea mai mică încredere in ea.
Prinsa in gânduri nici nu observă cum bărbatul opri mașina. Privi pe geam si observă plaja. Era a doua oară când o aducea la plaja. Malakai îi deschise ușa, apoi o lua de mana. În acel moment nu mai simți nici o căldură, ci doar răceală din partea ei. Ceea ce îl făcu să se îngrijoreze. Pe de o parte știind că e vina lui și totuși nu putea să îi spună adevărul.
O conduse spre un loc ferit de privirile curioșilor, unde Tej observă o pătură așezată, niste flori si fructe. Arata ca și prima dată, însă nu mai era așa. Acum erau diferiți. Mult mai diferiți. Malakai îi făcu semn să se așeze, iar ea doar îl evită. Se indeparta de acel loc, apoi se îndrepta spre mare. Bărbatul parca o privea fascinat și o urmă. Ea intră doar cu picioarele, pe când Malakai îi oferi o îmbrățișare pe la spate.
- Iubito, îmi pare rău.
- Nu îți pare.
Cu aceste cuvinte se îndepărta, însă nu reusi să facă câțiva pași, caci simți o durere amețitoare. Începu să se clatine. Apoi închise ochii. Malakai observă, așa că înainte să cadă reuși să o prindă.
Când reuși să deschidă ochii, prima persoană pe care o văzu fu Malakai care îi ținea mana strâns în a lui. Fata dori să se ridice, însă el nu o lăsa.
- Doctorul a spus ca nu trebuie să te miști. Bine?
Ea dădu aprobator din cap, apoi se lăsa la locul ei. Malakai îi plasa un sărut pe frunte, apoi îi făcu semn că iese. Pe holul spitalului văzu doctorul și imediat îl întreba despre starea fete.
- Domnule Adams, tumoarea e destul de dezvoltată, iar dacă se va dezvolta mai rapid de atât o putem pierde în doar câteva luni. Așa că e mai bine să o feriți de tot stresul.
El dădu aprobator din cap si privi cum un bărbat în mana cu un buchet mare de lalele se apropie de el. Îi înmâna florile, apoi lua banii și pleca. Malakai intră un pic stresat în camera, apoi se apropie de patul ei. Se puse în genunchi, iar Tej îl privi uimita. Dori să se ridice, însă bărbatul o opri.
- Nu e nevoie să te ridici. Te rog.
Ea dădu aprobator din cap si îl privi cu lacrimi în ochi. Malakai scoase din spatele blugilor o mică cutioară și o deschise.
- Teju, nu am idee ce mi-ai făcut, însă din prima clipă de când te-am văzut, ei bine am simțit ceva. Ceva inexplicabil. Și totuși nu am arătat, ci din contra am ajuns sa te umilesc. Crede-ma, iubito, regret enorm acele momente, insă acum sunt gata să mă corectez si doresc ca in viitor sa îmi creez alături de tine o mică familie. O familie a noastră. Si îmi pare rău că fac asta intr-un spital, însă doresc să fac asta de mult timp. Teju Wilson, vrei sa fii sotia mea?
Fata avea lacrimi în ochi și nu își putea reține zâmbetul, insă nu dorea să îl lase atât de repede pe Malakai să scape de răspunsul pe care trebuia să îl dea.
- Mai întâi trebuie să îmi spui ce s-a întâmplat aseară.
El o privi cu ochii mari, însă ofta invins.
- Bine. Daca asta îți va aduce zâmbetul, atunci îți voi spune, însă acasă.
Ea confirmă fericita, iar Malakai vorbi din nou.
- Deci, vrei sa fii sotia mea?
- Da!
El se ridică, apoi îi înmâna florile. Îi plasa un sărut pe buze apoi o privi în ochi. Un zâmbet îi contura fata, apoi îi șopti.
- Nu am idee ce ai făcut cu mine, însă am ajuns sa te iubesc.
