Ajunși la spital primul lucru pe care îl făcu Malakai e să vorbească cu doctorul. Din cate afla starea surorii sale era mai gravă decât s-ar și așteptat. Autobuzul cu care se duceau în turneu s-a răsturnat pe sosea, iar profesorul și câteva eleve au murit pe loc din cauza impactului.
Teju se apropie de el și îl văzu cum lovește puternic peretele. Își plasa o mana pe umărul lui și îl privi blând în ochi.
— Totul va fi bine, Kai.
Bărbatul se îndepărta si o privi nervos.
— Nu, Tej, nimic nu e bine. Sora mea e într-o stare jalnică, iar singura cale de a o salva e donarea de sânge.
— Atunci ce mai aștepți, du-te și donează acel sânge.
— Crezi că e atât de ușor? Crezi ca daca as fi putut nu eram deja acolo donând? La naiba! Nu avem aceeasi grupa de sânge. Nimeni din familie nu o are. Doar tata, iar el e mort!
Malakai lovi nervos peretele și o privi pe Tej. Aceasta avea lacrimi în ochi și abia atunci își dădu seama cât de răutăcios fu cu ea de când ajunse acolo. Tot ceea ce făcu, fu sa tipe și să lovească pereții, fara a-si da seama cât o rănește. Așa că se apropie de ea și o îmbrățișa strâns. Tej își trecu bratele după gatul lui și începu să îi mângâie parul. După ce reuși să îl liniștească îi privi ochii speriați.
— Ce grupa de sânge are Sammy?
— A-2 pozitiv. Pe când eu, mama si bunica avem B-2 negativ.
Teju îi zâmbi fericita si îl luă din nou în brațe.
— Kai, cred ca eu pot să îi donez sânge.
Zâmbetul de pe chipul lui se largi și îi plasa un sărut pe buze. Cei doi s-au apropiat de Adele și Edith pentru a le da vestea, iar fericirea de pe chipurile lor părea că nu are margine.
După ce vorbi cu doctorul acesta o lua pe Tej pentru o mostră de sânge. Insa imediat după, doctorul iesi dezamăgit, ceea ce îi făcu pe toți să își piardă zâmbetul. Îl luă pe Malakai și intră cu el în biroul său.
— Domnule, nu pot înțelege cum de puteti fi atât de neatent. Sotia dumneavoastră are o tumoare pe creier care o afectează într-o stare destul de gravă, iar dumneavoastră doriți să îi donați sângele unei persoane care e sănătoasă? Îmi pare rău însă așa ceva e imposibil.
Malakai privi doctorul și abia atunci își aduse aminte de acea problema, insă nu credea că problema soției sale îi va afecta în așa mod.
Ieși din cabinet si se lipi de perete. Era devastat. Nu știa cum să meargă și să le spună tuturor ca Teju nu poate dona sânge, insă știa că dacă nu o va spune nu vor mai avea timp să caute un alt donator. Așa că se apropie de femeile care îl așteptau și le privi:
— Îmi pare rău, mama, însă trebuie să căutăm alt donator. Teju nu poate să doneze sânge.
— De ce, Malakai? Sotia ta nu poate face nici măcar atât pentru familia noastră?
Cuvintele lui Adele l-au lovit imediat și simțea cum dorea sa tipe adevărul, însă brațul lui Edith îl opri. Înțelese imediat care e problema. E fiind singura care știa tot adevărul. Adele dori să mai spună ceva, însă vocea doctorului care se apropie de ei îi opri din a face o scenă.
— Am găsit o sursă de sânge care să o ajute.
Așa că nu va mai faceți griji. Totul va fi bine.
Adele zâmbi si se apropie de doctor
mulțumind.
— Putem afla cine e donatorul?
White își făcu aparitia după colț, iar Adele pleca spre el și îl îmbrățișa strâns. Începu sa plângă, iar băiatul îi mângâie spinarea.
— Nu vă faceți griji, doamna. Acum Sammy va fi bine.
După trei ore medicii i-au anunțat că starea fetei e stabilă. Toți ai intrat fericiți în salon, doar Tej și Malakai rămânând pe hol. Fata îl privi întrebătoare, iar el ofta.
— De ce, Kai?
— Nu îți pot spune, Tej. Te rog, doar ai încredere in mine. Într-o zi îți voi spune cu siguranță.
Cu aceste cuvinte își împletici degetele cu ale ei și intră în salonul lui Sammy. Ea îi privi zâmbind și se ridică în capul oaselor. Malakai imediat se apropie de ea și o ajuta, nu înainte de ai oferi o lungă îmbrățișare.
— Kai, de ce ai venit? Trebuia să îți petreci luna de miere cu Tej. Nu alături de mine într-un spital.
El zâmbi, iar Tej se aseza în cealaltă parte a patului. O îmbrățișa si ea și îi zâmbi.
— Sammy, totul e în regulă. Acea lună de miere nu e mai importantă decat tine.
Adele pufăi și o privi urat pe Tej. Sammy observă acea atitudine a mamei sale și ofta.
— Mama, de ce nu vrei sa o accepți pe Tej? Pana la urma e nora ta.
— Nora mea? Dacă era astfel ti-ar fi donat sânge atunci când aveai nevoie. Tu aici îți faci griji de luna lor de miere, pe când ea atunci când erai între viață și moarte i-a fost jale să doneze sângele ala nenorocit.
— Mama, ajunge!
Malakai tipa, si se ridică de lângă sora sa. Se poziționa în fața mamei sale și o privi nervos.
— Fara a ști ceva de ce îți permiți să spui orice?
Mama sa se apropie de ea și dori să îl lovească, însă Edith îi prinse mana oprind-o imediat.
— Mama, de ce îți permiți să îți bați joc de sentimentele ei?
Tej dori să spună ceva pentru al opri, însă Malakai îi prinse mana in a lui si nu ii dadu voie sa spuna nimic. Adele o privi furioasă și își împreună mâinile în fața fetei.
— Da, Tej, fiul meu are dreptate, trebuie să îmi cer scuze. Tu ești cea mai sfântă, iar eu te jignesc. Te implor, iarta-ma.
Malakai pufăi nervos și își privi mama care din nou începu să își bată joc de soția sa.
— Mama, în urmă tuturor acestor acțiuni e un motiv.
— Serios, Malakai? Motiv? Cat vei mai minți pentru aceasta fata? Știm amândoi că nu e nici un motiv.
— Mama!
Tipatul lui o făcu pe Tej să tresară și să îl îmbrățișeze pentru a se liniști. Isi apropie buzele de obrazul lui și îl sărută.
— Te rog, Kai. Linisteste-te!
— Nu, iubito, acum totul e între mama si mine.
— Da, Malakai, insă tine minte după această discuție ea și cu tine nu mai aveți ce căuta in casa mea, deoarece am de gând să îmi apar fiica și familia de o astfel de egoista.
— Ajunge! Vrei să știi de ce Teju nu a donat sânge? Bine!
Edith dori să îl oprească, însă el era mai decis ca niciodată să mărturisească până la sfârșit adevărul.
— Ce mama, crezi ca daca ea ar fi donat sânge, starea lui Sammy s-ar fi îmbunătățit?
— Desigur!
— Nu! Sammy nu s-ar fi îndreptat niciodată astfel.
— De ce, Malakai? De ce?
— Fiindcă Teju are o tumoare pe creier. Adica cancer!
