Cruel Summer

Prolog

𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶

Los Angeles

28 iunie 2020

Întinsă în mijlocul patului, privirea îmi e furată de umerașele ce sunt agățate de dulapul din față. Pe unul dintre ele se află o rochie de mireasă simplă și totodată elegantă, scurtă și din dantelă, ceva pe gustul meu. Iar celălalt umeraș sprijină costumul meu de balerină, rochia de un roz pal ce n-aș mai da-o jos niciodată.

Câte fete nu visează atunci când sunt copile, să devină balerine, să fie asemenea prințeselor din filme, elegante, frumoase, în atenția ochilor? Eu știu că am făcut-o, de la o vârstă foarte fragedă, când de abia reușeam să rostesc o frază fără să mă bâlbâi știam că vreau să dansez pe o scenă mare și să am public mare în față. Și am luptat pentru asta, iar cu sprijinul părinților care n-au încetat să-mi fie alături, în prezent fac balet de performanță. Am mișcările în sânge, pășesc cu mare atenție și eleganță, indiferent dacă sunt pe scenă sau în afara ei și aș face orice pentru visul ce a devenit realitate.

Gândurile și imaginile ce mi se perindă prin fața ochilor îmi sunt întrerupte de telefonul ce începe să vibreze lângă mine.

Mellie-singura-și-cea-mai-bună-prietenă-a-ta:

Van... în nici 24 de ore nu vei mai fi o Russell. Nu vei mai fi iubițica mea, vei fi soția cuiva. Și mie nu-mi vine să cred.

P. S. Nu-mi cer scuze dacă te-a trezit mesajul meu, trebuia să îți zic asta.

P. S. 2. Te iubesc! Și dacă te-ai răzgândit ști că sunt aici pentru tine.

Doamnelor și domnilor... sora mea din altă mamă, iubita nedeclarată, tocmai mi-a arătat că fac ceva la care nimeni nu se aștepta.

Poate că baletul este totul sau cel puțin aproape totul pentru mine, dar asta nu înseamnă că nu am și o viață personală. Îl cunosc pe Duncan din liceu, pe când eram majoretă, iar el era în echipa de fotbal, iar între noi s-a dezvoltat ușor, dar frumos, o relație. Mi-a fost alături și i-am fost alături pe cât am putut, căci nu voi pune dansul pe locul doi pentru nimeni. Nu pot spune că îl iubesc mai mult decât orice sau oricine, însă știu că o fac și că am devenit obișnuită cu prezența lui constantă în viața mea. Iar acum un an când mi-a pus întrebarea, la finalul unuia dintre spectacolele pentru care am muncit enorm, nu am stat să mă gândesc și an spus „DA".

Ceea ce nimeni în afară de Melania, prietena mea cea mai bună, nu știe este că la scurt timp, după ce am realizat ce s-a întâmplat, am cam regretat. O căsătorie e diferită de o simplă relație, necesită timp, sentimente mult mai puternice, iar eu n-am știut și încă nu știu dacă noi vom funcționa ca soț și soție.

Nu i-am spus-o și nici nu i-o voi spune. O bună perioadă n-am știut dacă eu și dansul, baletul, suntem compatibile, dar am luat-o pas cu pas și e combinația imbatabilă, perfectă. Tocmai de-asta, am lăsat răspunsul așa cum i l-am oferit și am planificat împreună o nuntă restrânsă, din dorința de a avansa și a forma o familie, de a ne contura viitorul împreună.

Van-dependenta-de-balet-și-iubițica-ta:

Poate nu voi mai fi în buletin o Russel, dar prin vene îmi va curge în continuare același sânge. Și voi rămâne iubițica ta, până nu îți găsești sufletul pereche nu scapi de mine. Probabil nici după.

P. S. Nu m-ai trezit, contemplam privind la rochia de mireasă și la costumul de balet.

P. S. 2. Te iubesc mai mult! Știu că îmi ești alături, dar nu pot face asta. Nu sunt lașă, nu îmi retrag cuvintele și promisiunile. Voi face relația noastră ca soț și soție să funcționeze.