Cruel Summer

Capitolul 27

𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶

Înțelegerea este înțelegere. Așa că astăzi, într-o dimineață de marți, în luna cea mai călduroasă a anului, mă trezesc de dimineață și rutina mea obișnuită are puțin de suferit. Aleg să aplic un machiaj simplu și în locul treningului de toată ziua, îmbrac un costum din două piese, de un roșu identic culorii părului meu. Încalț o pereche de pantofi și punându-mi într-o geantă telefonul, portmoneul și diverse, ies din cameră. 

— Cred că o să leșin, doar un pas fac în afara camerei că ușa de lângă a mea se deschide și o găsesc pe prietena mea care-mi zâmbește. Red Hotness... dar pentru cine te-ai aranjat atât de mult? Vrei să-l faci gelos pe iubitul tău fals? Vei atrage aproape toate privirile la birou și chiar sunt curioasă ce reacție va avea dnu avocat dacă va afla. 

Vine spre mine și privind-o, văzând că nu este prea aranjată, mă gândesc că poate am cam exagerat. Nici nu știu ce stil trebuie adoptat la un interviu, căci asta cred că voi avea astăzi. Înainte nu am avut probleme, trebuia să îmbrac rochița mea preferată, să ies pe scenă și să dansez, așa îi convingeam că sunt bună la balet. 

— Eu cred că o să merg să mă schimb, dau să mă întorc, dar mă prinde de mână și mă oprește. 

— Nu vei face asta. Nu ai exagerat și chiar dacă ai făcut-o, arăți minunat. 

Îmi las privirea în jos... pantaloni sunt lungi, tocurile ajutând să nu-mi atârne prea tare. Singura problemă ar fi sacoul care lasă puțină piele la vedere, fiind oarecum decoltat. Mi-e clar că sunt elegantă, sper doar să nu se considere că sunt o femeie ușoară, că mă îmbrac așa ca să atrag priviri. Știu că nu trebuie să îmi pese de ceea ce-ar putea gândi alții despre mine, doar că e posibil să lucrez la Killian pentru o perioadă și nu îmi doresc să am probleme cu angajații care sunt acolo de mult. 

— Îmi doresc să te văd mai des îmbrăcată așa, mai elegant și provocator. Ești frumoasă și ar trebui să profiți de ceea ce ți-a dat Mama Natură. Și mă voi asigura că schimbările pe care ai promis că le vei face vor ajuta la ceea ce tocmai am spus. 

A fost o vreme când mă consideram frumoasă. Aveam baletul, postura și chipul senin, eram fericită, eram perfectă, cel puțin în ochii mei. Bine, aproape perfectă, căci perfecțiunea nu există. Acum, în schimb, pistrui de pe față mă deranjează, părul lung și roșcat îmi dă uneori fiori, căci e de culoarea sângelui. Nu-mi mai place să-mi las picioarele goale, mă tem că în orice moment voi avea un spasm ori îmi va amorți și nu vreau să observe oricine. Iar spatele nici atât nu îl las dezgolit, cine ar vedea tăietura, cicatricea ce a rămas de-a lungul coloanei, s-ar speria. Deci da, în prezent pot spune că nu-mi place persoana mea, nici fizic, nici psihic... Chiar și cu schimbările ce se petrec cu sau fără voia mea, sunt departe de a fi bine cu mine însămi. 

— Știu că te vei asigura, nu ai fi Mellie dacă nu ai face asta, îi prind mâna în a mea și mergem împreună spre bucătărie. Mă gândesc că ai vorbit cu Killian, nu?

— Bineînțeles, răspunde și îi dau drumul la mână, lăsând-o să ne pregătească micul dejun. 

Bine, nu face ea cine știe ce de mâncare, dar gătitul sau chiar și pusul mesei este de competența ei. Eu sunt cu deserturile.

— Și ce anume i-ai spus?

— Că ai acceptat orice post îți va putea oferi... 

— Doar atât? Nu i-ai spus nimic legat de noua mea relație cu prietenul său? o întrerup fiindcă nu sunt sigură că s-a rezumat doar la acel subiect.