Cruel Summer

Capitolul 12

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Așa cum am și bănuit, Autumn debordează de încântare de când a aflat că Killian, unchiul ei preferat, ne-a invitat la cină. Îl adoră, pur și simplu, iar prietenului meu îi place tare mult să o răsfețe și să-și petreacă din când în când timpul cu ea. Uneori sunt gelos, deși mai degrabă amuzat, pe relația și interacțiunea dintre ei, micuța mea auzind la un film ce rula alintul babe, de atunci spunându-i doar așa lui Killian. Familia lui, care e mai prezentă decât a mea, îl tachinează că nu-și va putea găsi o iubită când fiica mea îi spune așa. Pentru că da, deși eu îmi păstrez glumele și gândurile pentru mine, princess are o iubire copilărească pentru el și sunt sigură că îi va tortura posibilele viitoare iubite.

— Cine va mai fi la cină? coborâm din mașină și evident, mașina parcată lângă cea a lui Killian, îi sare imediat în ochi copilei.

Nu i-am spus că practic va fi o întâlnire dublă, oarecum romantică, cel puțin pentru Killian. Nu sunt sigură că ar fi vrut să mai venim. Însă planul meu fusese să venim ceva mai devreme, ca mai apoi să o facem într-un fel pe Autumn să urce în camera ce i-a pregătit-o prietenul meu de mai multă vreme și să stea acolo. Nu mă așteptam ca domnișoarele ce au fost invitate să ajungă și mai devreme. Dar uite că au făcut-o și acum trebuie să răspund la întrebări.

— Unchiul tău a invitat o colegă de la muncă...

— De ce? Noi de ce am venit dacă el are deja invitați la el acasă? mă întrerupe înainte să termin ce aveam de spus.

— Acea domnișoară a adus cu ea o prietenă. Iar Killian ne-a rugat să venim și noi, să fim mai mulți, să fie o atmosferă mai plăcută. Nu ne-am văzut de mult cu el și a zis că e o ocazie bună, îi explic, însă când o privesc observ că este încruntată, sclipirea din ochi i-a cam dispărut și nu mai e încântată.

— Dar noi nu le cunoaștem pe aceste fete. Ar trebui să plecăm, venim în altă seară la cină, când vom fi doar noi și babe.

— Nu se poate, princess... sunt sigur că a auzit mașina sau ne-a văzut pe geam și nu e frumos să facem asta, mai ales că am promis.

— Mbine... dar eu urc în cameră, voi mânca acolo. Și... pot rămâne peste noaptea aici?

A acceptat până la urmă, dar ca întotdeauna, a pus condiții care să o avantajeze. Și mie nu-mi rămâne altceva de spus decât da.

— Sigur, dacă și Killian va fi de acord, eu n-am nimic împotrivă, îi răspund și o apuc de mână, mergând spre ușa de la intrare.

Sun la sonerie și la câteva secunde pot auzi pașii din spatele ușii, semn că vine cineva să deschidă. Observ clanța cum se lasă în jos, iar mai apoi ușa e crăpată puțin câte puțin până ajung să văd holul de la intrare și silueta feminină ce ne întâmpină.

— Bună... cuvintele îmi rămân pe limbă atunci când privesc în sus și dau de un păr roșcat și un chip senin cunoscute.

Nu pot să-mi mai închei fraza de salut. Nu înțeleg ce caută ea aici.

— Vanessa! reacția fiicei mele ce își despreună mâna din a mea și îi sare, din nou, în brațe, este una așteptată.

Chiar dacă a fost fericită că urma să îi facem o vizită lui Killian, faptul că nu a sunat nimeni pentru postul de bonă a făcut-o să îmi menționeze într-una pactul ce l-am făcut. Nu mai spun de câte ori a încercat să mă convingă să o sun, să discute cu ea ca să o roage să se întoarcă și să accepte să aibă grijă de ea.

În această seară este schimbată. A abandonat stilul sportiv, având pe ea o salopetă lungă, cu mâneci, dintr-o culoare asemănătoare părului ei. Emană eleganță prin ținută, prin machiaj, prin postura ei dreaptă și totuși relaxată, dobândită în anii cât a fost balerină.