Cruel Summer

Capitolul 26

𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶

Nu aveam intenția să suflu o vorbă despre ce s-a întâmplat astăzi. Însă, de cum intru în apartament și îmi dau seama că prietena mea a ajuns acasă, mă duc imediat la ea.

— Am ceva să îți spun, mă grăbesc și întrerup un apel telefonic.

— Așteaptă câteva minute, oprește microfonul și îmi spune.

Și aștept... și deși poate ați fi crezut că în timpul până încheie ea apelul mă voi răzgândi, nu se întâmplă așa. Plănuisem inițial să găsesc o scuză și să nu îi spun, dar nu pot să fac asta. Este prietena mea cea mai bună de când mă știu. Sora mea din altă mamă și alt tată. Ne-am spus mereu totul și dacă a fost vreodată să nu ne împărtășim un secret sau ceva ce ni s-a întâmplat, acest fapt ne măcina și în câteva zile trebuia să stăm la discuții.

Iar eu și așa i-am ascuns câte ceva, ziua de azi ar fi un lucru mult prea mare încât să nu îi spun. Mai ales că nu știu ce m-a apucat pe mine să îi propun lui Chase să avem o relație falsă de dragul fiicei lui. Cred că m-am lovit la cap acum un an și doctorii nu și-au dat seama să mă trateze și de asta. Dar știu sigur că Mellie îmi va ține o morală de toate zilele și va căuta scuze cu mine să-i zic lui Lyons că pică înțelegerea.

Cât mă schimb de trening într-un tricou și o pereche de colanți, ca apoi să pun buchetul de flori într-o vază, prietena mea se eliberează de ce avea de făcut și mă trezesc că mă îmbrățișează pe la spate.

— Știu ceva din ce ai făcut astăzi, mai precis azi dimineață când m-ai mințit că ieși la alergat. Dar e clar că ai multe de spus, începând cu acest buchet și faptul că nu te-ai schimbat de acel trening toată ziua, ceea ce înseamnă că nu ai dat pe acasă. Hai, bem câte un pahar de vin și îmi spui totul, cu lux de amănunte, mă trage de mână după ea.

Zis și făcut. Încep cu persoana ce mi-a dăruit florile, cum a făcut-o, de ce am fost la el acasă, ce am făcut toată ziua și cum am ajuns să ne întâlnim dimineața. Evident, ea știa că am ieșit cu el, îi spusese dragul de Killian - care se pare că nu știe să fie un prieten adevărat și nu a ținut pentru el, așa cum îi zisese Chase.

Îi povestesc despre planul ce-l avusesem inițial cu acesta, mesajele ce le-am schimbat în ultima perioadă. Ajung și la micul atac de panică pe care l-am făcut de dimineață, cum am reușit să descopăr o altă față a domnului avocat. Nu evit nici faptul că planul de bătaie s-a schimbat pentru că micuței Autumn i s-a pus pata că eu și tatăl său vom forma un cuplu și că nu suntem doar prieteni.

Se încruntă de câteva ori la ceea ce aude, mai și râde, își mai încleștează pumnii, dar îmi permite să spun totul cap coadă, să îi dau detalii și să fiu cât mai clară. Fără să mă întrerupă.

— Când ți-am spus că îl placi pe avocățel ai zis că nu, se ridică de pe fotoliul în care stă ea și se apropie de al meu, aplicându-se și privindu-mă în ochi.

— Și încă îmi mențin acel răspuns, îi vorbesc.

Da, recunosc... Chase este atrăgător, înalt, frumos, cu un păr nici lung nici scurt prin care ai vrea să îți treci degetele, cu un chip care atunci când zâmbește îți aduce și ție zâmbetul. Este misterios, căci are momente când nu arată niciun sentiment, dar și clipe când îl descoși foarte ușor. Este un bărbat bun cu aere de bărbat dur și rău, iar asta n-are cum să nu te atragă. Dar de aici la plăcut cred că e mult...

— Eu aș zice să profiți de această relație falsă. Se presupune că iubiți fac sex, deci ai putea să-i intri în pat, să îți satisfaci curiozitatea și apoi să îți iei gândul de la el. Și așa nu ai avut parte de acțiune de foarte mult timp.

Foarte mult timp însemnând mai bine de doi ani. După acea logodnă ce se știe cum s-a încheiat, nu am mai fost interesată de o relație, fie ea și de-o noapte, iar apoi a venit tragedia și evident nu aș fi putut să mă culc cu vreun bărbat.

Dar de aici la ceea ce poate să spună prietena mea... Doamne ce-mi pot auzi urechile. Cum adică să îmi satisfac curiozitatea și apoi să scap de el? Și să îi intru în pat? Păi asta ar însemna ca ceea ce mi-a spus el când ne-am întâlnit în parc ar fi adevărat. Tind să cred că, la fel cum eu am o părere bună despre el în acest moment, și el și-a schimbat prima impresie despre mine.

Nu vreau să o dau în bară. În viitorul ce trebuie să îl construiesc îmi doresc să am prieteni, îmi doresc să îi mai am aproape pe Chase și fiica lui minunată.

— Așa mă ști tu pe mine? mă strâmb spre ea.

— Nu, dar nu ar strica dacă te-ai schimba în toate privințele. Un schimb de look, reînnoire a garderobei, un caracter mai badass și să te mai distrezi cu bărbații. Poate așa o să îți găsești drumul pe care să o iei de acum.

Și eu care credeam că îmi va zice că am greșit să îmi petrec timpul cu el și să îl ajut sa își recupereze fiica. Am presupus greșit, bineînțeles. Însă nu înțeleg de ce și-ar dori ea ca eu să fac acele lucruri ce nu îmi sunt caracteristice.

— De ce nu-mi spui ce prostie am făcut?

— Pentru că știu că ști ce ai făcut, se așează pe cotul fotoliului, privindu-mă de sus.

— Și în afară de absurditatea pe care ai spus-o mai devreme, nu ai nimic altceva de spus?

— Nu știu ce te aștepți să îți zic. Atâta timp cât nu vei ieși rănită din această situație, totul va fi în regulă.

De ce aș fi rănită în urma acestei relații false? Eu fac toate astea ca un îngeraș, ca Autumn, să nu aibă de suferit la o vârstă așa de fragedă, mai ales când deja a suferit și a pierdut o persoană importantă din viața ei.

— Deci nu îi vei spune micuței de planul nostru... Te vei preface că eu și Chase chiar suntem un cuplu și vei fi fericită pentru noi?

Pufnește în râs și se întinde după paharul de vin de care eu nu mă atinsesem.

— Depinde foarte mult de domnul Lyons. Ști că nu-l prea plac. Și încă nu știu dacă să cred că el este cu adevărat bun.

Oftez. Încăpățânată mai poate fi uneori fata aceasta. Nici nu știu ce să mai zic sau ce ar trebui să fac. Mă gândeam că discuția cu ea îmi va aduce o revelație și voi afla dacă e bine să fac ce am plănuit sau nu.

— Dar dacă accepți jobul la Killian și îți vei face o schimbare de look și de stil vestimentar. Cu alte cuvinte, vom avea o zi a fetelor doar noi două. Da, atunci vă voi face jocul și nu voi comenta nimic în fața micuței.

Șantajul ăsta al ei îmi amintește chiar de Autumn, căci așa face și ea din ce am înțeles de la Chase. Și ai zice că e copil mic. Însă, ca să o împac, nu o să am ce să fac decât să accept. Mai ales că o zi la mall cu prietena mea cea mai bună nu sună atât de rău. Iar la job oricum mă gândeam să îl accept.

— Așa rămâne. Mâine vin să îți văd locul de muncă și să discut cu șeful tău, dacă are timp. Iar apoi pentru ziua de care zici, mă anunți tu când vrei.

— Nu-ți face griji, timp pentru tine va avea oricând. Și un job. Asta dacă chiar mă vrea cu adevărat, zâmbește și mă cuprinde cu brațele. Orice persoană ar apărea în viața noastră trebuie să știe că venim la pachet și dacă o vrea pe una dintre noi, trebuie să o accepte pe cealaltă, să îi fie prieten sau prietenă, după caz, îmi vorbește.

Sunt de acord cu ceea ce spune, cu ultima propoziție. Știu că atât eu, cât și ea, nu am accepta un bărbat în viață dacă acesta nu ar fi de acord cu prietenia strânsă dintre noi.

Îmi amintesc vag de secvența unui serial ce se dădea la televizorul din spital. Erau două tipe, doctorițe sau ceva de genul, foarte apropiate încât una dintre ele o vizita pe cealaltă în miez de noapte și se băga în pat, lângă prietena sa și partenerul aceleia.

Cam așa suntem eu și Mellie. Destinul ne-a unit și ne-a arătat că trebuie să rămânem mereu unite. O prietenie ca a noastră nu se găsește oriunde și trebuie prețuită.