Capitolul 25

312 70 14
                                    

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Adept al fast-food sau nu, mă bucur în această seară de cele pregătite de către femeile de la masă. Râdem cu toții când mama povestește cum Autumn mai mult a încurcat-o pe Vanessa și i-a plăcut să facă mizerie, aruncând cu făină peste tot. Bineînțeles, ei nu îi place și ca să se răzbune le spune cum am ars eu într-o dimineață ouăle, că nu sunt priceput în bucătărie.

E o atmosferă plăcută, liniștită. Și fiindcă nu vreau să transform seara aceasta, prima seară a Vanessei la mine acasă, cu familia mea, aleg să nu le spun acum despre promovarea primită la muncă. Voi avea timp pentru asta și o vom sărbători cum trebuie la finalul săptămânii, cum am stabilit eu.

— Bunica, bunicu, putem să ieșim să ne mai plimbăm puțin, înainte să se facă târziu și să mă pun la somn?

Tocmai ce strângem cu toții la masă, spre a termina mai repede, când Autumn vine cu o întrebare. Și m-aș oferi să o ducem la o plimbare eu și Vanessa, însă ghicesc ceea ce încearcă ea să facă. Vrea să ne ofere casa doar nouă, să pot rămâne cu roșcata și să facem orice ar crede ea că vom face.

Nu știu la ce se așteaptă, bineînțeles. Însă îmi convine ideea ei, eu și domnișoara Russel avem multe de discutat. Pe lângă că am de îndeplinit o promisiune făcută azi dimineață. Îi voi arăta toate pozele cu minunea mea, îi voi povesti cum era ea ca bebeluș. Și toate cele pe care le am în plan e mai bine să le fac fiind doar noi doi.

Zis și făcut, în maxim zece minute rămânem singuri și ne trezim izbucnind în râs.

— Mă întreb cu cine seamănă fiica ta. Căci tu nu îmi pari așa de viclean, roșcata se așază pe canapea și o urmez, nu înainte de a lua albumele din bibliotecă.

— Nu mă cunoști, Vanessa! Pot fi foarte viclean, la curte, dar și în alte privințe, îi dezaprob cuvintele.

— În acest caz, aștept să mă inviți la un proces de-al tău, să văd dacă ai viclenia fiicei tale. Însă, acum sunt foarte serioasă... ea a pus la cale un plan și vrea din tot dinadinsul să devenim iubiți și apoi să ne căsătorim, cum ne-a spus de dimineață.

Oftează și râsetele dispar de pe buzele amândurora. Și deși deschide albumul și privește pozele, îmi dau seama că nu e momentul să râdem și să glumim, ci să abordăm subiectele serioase și să găsim o ieșire.

— Da... mi-am dat seama. Și mă tem că este una din acele dorințe care dacă nu îi sunt îndeplinite face tare urât.

Îi spun cum Autumn e cam irascibilă uneori și foarte răsfățată și vrea ca totul să fie cum își dorește ea. Menționez că atunci când nu e mulțumită nu mai alintă persoana cu care vorbește, alegând să i se adreseze cu numele întreg, asta ca să știe dacă vreodată va proceda așa înseamnă că e supărată pe ea.

— Nu știu cum să o facem să înțeleagă că lucrurile nu se întâmplă chiar așa. Că trebuie să existe dragoste, că cele două persoane trebuie să se cunoască mai bine și decizia nu trebuie să fie influențată de un copil.

Se lasă liniștea pentru un timp. Iar eu îmi dau seama că nu îmi doream ca acest timp ce-l am alături de Vanessa să se desfășoare așa, cu noi purtând o grijă pe umeri și dând voce unor aspecte ce ar trebui să le luăm rând pe rând, când ne vom confrunta cu ele. Nu e corect nici pentru ea și nici pentru mine...

— Dar dacă ne prefacem a fi ceea ce vrea ea în loc să stăm să îi explicăm adevărul?

Ei... la asta nu mă gândeam și nici nu m-aș fi așteptat. Practic ea îmi propune să avem o relație falsă, să o păcălim pe Autumn și probabil pe toți cei care ne cunosc, că altfel nu ar ține minciuna.

Cruel SummerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum