Capitolul 20

257 59 13
                                    

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Am o durere imensă de cap. Simt că îmi bubuie și nici nu știu cum voi conduce mașina în această dimineață. E ori de la băutură, ori de la mesajele ce se pare că le-am schimbat la miezul nopții cu o anumită roșcată. Dar probabil băutura a cauzat mahmureala, căci, surprinzător, îmi amintesc când i-am trimis acele mesaje și că am fost împins de la spate de ce mi-a spus Killian, fapt ce i l-am și declarat acesteia. Îi trimisesem rugămintea de a mă contacta undeva pe la ora cinci după-amiaza, nici nu credeam că va răspunde și când a făcut-o, aproape de miezul nopții pe când nu aveam somn, am fost fericit. 

Dacă atunci când am cunoscut-o am avut o părere proastă și greșită la adresa ei, acum când văd că vrea să mă ajute să îmi împac fiica, fără să câștige nimic, realizez cât de nesimțit am fost. Va trebui să îi mulțumesc într-un mare fel atunci când vom ajunge la final cu planul nostru. Sau mai bine spus planul ei ce s-a unit cu ideea prietenului meu. 

— Bună dimineața! 

Fără să bată la ușă, prietenul meu intră în cameră și îmi întinde o cană de cafea. Mă ridic din pat și o apuc cu ambele mâini, dând-o repede pe gât. 

— De ce m-ai lăsat să beau atât de mult? mă strâmb la gustul foarte amar și la durerea ce parcă mă fulgeră. 

— Știam că doar așa vei uita pentru scurt timp de vorbele lui Autumn. 

— De-ar fi fost doar asta... oftez pentru că, deși ceea ce voi face cu Vanessa îmi va aduce copila înapoi, mi-e puțin teamă că o voi da în bară și voi înrăutăți situația. 

— Ce-ai făcut? Ai sunat-o și ți-a aruncat alte cuvinte dureroase? 

— Nu.  I-am dat un mesaj Vanessei și am stabilit cu ea un fel de plan de atac, totul ca să o împac pe fiica mea. 

Prietenul meu îmi zâmbește și dă din cap, părând să aprobe ceea ce a aflat. Și nici nu mă așteptam la altceva, că doar el a zis să îi cer ajutorul. 

— Te-aș ruga să nu îi spui lui Mellie, nu cred că s-ar încheia prea bine. Cu toate că e posibil să îi spună prietena ei, dar totuși... 

— Dacă ești cuminte și nu rănești fata, atunci nu o să ai probleme, râde de mine.

— Parcă ai vorbi ca iubita ta. Hai, fugi de aici. Fac un duș, mă schimb și am plecat. Voi lua micul dejun cu roșcata și apoi la muncă cu mine. 

— Plec, plec... și eu trebuie să mă întâlnesc cu Mellie în dimineața asta, zâmbește și îmi ia cana, plecând din cameră. 

Respir ușurat odată ce sunt singur și pentru că am avut ideea strălucită de a planifica mesajul să fie trimis în această dimineață. Dacă nu aș fi făcut asta azi noapte, acum aș fi căutat scuze ca să anulez totul. Și nu ar fi fost deloc frumos din partea mea, însă teama de a o da în bară m-ar fi făcut să fiu nesimțit. 

Încerc să las gândurile astea deoparte și fac ceea ce-i spusesem lui Killian. Un duș, apă rece peste față, un periaj, nevoile obișnuite, îmbrac costumul de zi cu zi și sunt gata să plec. Mi-am luat geanta cu acte și tot ce îmi trebuie la muncă și după ceea ce am planificat cu Vanessa, mă întorc la ocupația mea. 

Când urc în mașină, îmi iau ochelarii de soare în ochi căci încă mă doare capul. Sunt bucuros că am avut inspirația de a planifica o plimbare prin pădure, astfel voi lua aer curat și-mi voi reveni înainte să ajung la birou. Ar fi rău să merg acolo încă mahmur și să mă vadă șefii... ce părere și-ar face? Poate că ar zice că eu am fost la distracții zilele astea libere, nu am stat cu copila mea, așa cum am zis. 

Cruel SummerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum