Cruel Summer

Capitolul 16

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Am zis că voi păstra distanța și voi lăsa în urmă întâmplările provocare de apariția Vanessei și de ceea ce i-am spus. Am zis asta și totuși... totuși, am ajuns să fac exact opusul. Și nici măcar nu știu de ce.

M-am emoționat când am văzut-o în bucătărie cu Autumn și bucuria ce am citit-o pe chipul fiicei mele, dar și pe al Vanessei m-a făcut să spun lucruri pe care nu voiam să le spun. A vorbit gura fără mine. Cumva, a fost o luptă între minte, care mă avertiza să stau departe pentru că așa trebuia, și inima care mă îndemna să fac altceva sub pretextul că Autumn va fi fericită.

— De ce nu au așteptat Vanessa și Mellie să-și ia la revedere de la mine? primesc aceeași întrebare din partea fiicei mele, de când am ieșit pe ușa casei lui Killian.

Bineînțeles, de față cu el nu a putut să întrebe. Ea doar pe mine mă toacă la creier și în fața celorlalți e foarte cuminte, nici nu lasă să se vadă că încearcă să facă pe șefa. Cu o singură excepție, roșcata care a făcut furori în ultimele zile și care acum m-a băgat iar în probleme pentru că a plecat cât timp Autumn era la baie, după ce mâncase.

Nu o înțeleg... la fel cum nu îmi dau seama de unde provine comportamentul meu atât de diferit de la moment la moment, nici la ea nu pricep ce vrea și ce nu. A susținut că nu o va băga la mijloc și nu îi va face rău din cauza a ceea ce am zis eu, dar când colo, ea pleacă așa fără niciun cuvânt...

— Poate că au avut o urgență și au trebuit să plece repede, încerc să le scuz fără să rostesc un „nu știu" pe care fiica mea nu l-ar fi înghițit.

— O să ne mai întâlnim cu ele?

— Cred că da, Vanessa a spus că vrea să ieșiți la film sau prin parc. Acum rămâne de văzut, după cum ai auzit s-a angajat la unchiu Killian.

— Atunci o să merg eu la el, așa cum a propus. Și le văd pe amândouă, stau cu ele. Promit că voi fi ascultătoare.

Nu știu ce ar trebui să fac sau să zic ca să înceteze odată cu Vanessa. Și cu Mellie, căci se pare că acum le vrea pe amândouă în viața ei... Cum s-a atașat ea așa de repede de roșcată și ce are atât de special încât să o placă?

— Vom discuta despre asta, Autumn, îi răspund folosindu-i numele și nu alintul, privind-o încruntat, vrând să nu mai zică nimic în plus.

Este ea destul de încăpățânată și are caracterul tatălui său, dar știe că dacă sunt încruntat și nu-i mai spun princess, atunci treaba e serioasă și ar face bine să fie cuminte și să nu mă enerveze mai tare. Răsfăț, răsfăț, dar totul până într-un punct.

O urc în mașină și mă asigur că e bine, iar apoi trec la volan și pornesc oarecum în viteză spre casă.

A venit momentul să facem ceea ce mi-am propus încă de dimineață. Va fi o lună grea și e de abia începutul, nu putem să mai pierdem timpul pe discuții în contradictoriu, certuri și întrebări legate de o persoană străină.

Pierdem minute bune în trafic, dar într-un final ajungem la noi acasă și o las să se schimbe, spunându-i că o aștept în biroul meu de acasă. Până să coboare ea, îmi pornesc laptopul și îl pregătesc pentru un apel video cu bunicii ei, părinții mei, dar și părinții răposatei mele soții. O voi lăsa pe Autumn să aleagă cu cine ar prefera să stea și dacă va vrea să îi aducem pe ei aici sau să meargă ea la ei - deși mă îndoiesc că va lua în considerare a doua variantă. Îi place viața la oraș și și-a petrecut prea puțin timp în orășelul mic în care stau ambele ei perechi de bunici, încât să îi placă sau să-și dorească să se întoarcă acolo.