Cruel Summer

Capitolul 22

𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶

Singură în fața uși nu mai am curajul pe care l-am avut când i-am cerut lui Chase să vin la fiica sa. Am aflat deja că părinții săi sunt aici pentru a se ocupa de Autumn, iar acum nu știu dacă ar trebui să fac un pas înapoi și să sun la taxi. Cred că ar fi mai bine să plec... asta pentru că acei oameni sunt necunoscuți, nu știu cum ar trebui să mă comport în preajma lor și ce ar putea să mă întrebe.

Mă pun în locul lor și să zicem că Celia m-ar ruga să stau cu Keith, iar în acel timp ar apărea un domn care ar zice că vrea să petreacă ceva timp cu nepotul meu. Ar fi de-a dreptul ciudat, nu aș ști ce să zic și cum să reacționez, probabil i-aș urmări fiecare mișcare și aș sta numai după ei să mă asigur că copilul e în regulă.

Îmi imaginez că Chase și-a anunțat părinții și probabil le-a spus despre mine. Asta ar trebui să îmi înlăture teama de a bate la ușă și totuși nu o face. De când i-am văzut mașina plecând sunt neliniștită și încă nu-mi vine să cred tot ce s-a petrecut în această dimineață.

A fost atât un eșec, cât și ceva frumos, special mai bine spus.  M-am destăinuit pentru prima oară unei persoane străine, unei persoane din afara familiei și cercului mai apropiat. Și cuvintele ce le-am primit din partea lui - faptul că am aflat că avem câte ceva în comun - mi-au făcut bine. Nu aș fi crezut că Chase pe care l-am cunoscut în parc și care mi-a aruncat acele jigniri îmi va fi alături într-un atac de panică, căci asta cred că am avut atunci. Dar el a făcut-o, a venit după mine, m-a cuprins în brațele sale mari, nu s-a despărțit de mine și nici nu m-a lăsat până nu s-a asigurat că sunt bine. 

Mi-am schimbat părerea despre el. Și acum, după ajutorul ce mi l-a dat în această dimineață, poate că cuvintele lui Mellie se vor adeveri. Voi ajunge să-l plac pe domnul avocat dacă va continua să se comporte așa frumos cu mine. 

Îmi vibrează telefonul în buzunar și revin cu picioarele pe pământ.

Chase: Nu mai contempla în fața casei și bate la ușă.

Mesajul vine chiar de la cel la care mă gândeam. 

Vanessa: Dar tu n-ai plecat?

Nu-mi dau seama de unde știe că încă nu m-am mișcat din locul în care m-a lăsat.

Chase: Mi-a dat mama mesaj că dacă ai pățit ceva, că cică stai la câțiva metri de ușă și nu faci nimic. 

Așa deci... am fost observată și deci, nu pot să mai plec. Ar fi urât din partea mea și părinții lui Chase, bunicii lui Autumn, și-ar face o  părere proastă despre mine. 

Fără să mă gândesc și să realizez ce fac, îl sun, iar el îmi răspunde rapid.

— Ești bine? Vrei să mă întorc? nu așteaptă să spun ceva și mi-o ia înainte. 

— Sunt bine, nu-i nevoie să faci asta. Doar că nu știu dacă e bine că am venit aici. Părinții tăi sunt cu Autumn, iar eu sunt o străină pentru voi și nu vreau să deranjez.

— Fiica mea le-a spus cine ești, nu trebuie să-ți faci griji. 

— Ești sigur? îl întreb sfioasă.

— Dacă nu aș fi fost sigur, nu te-aș fi dus acasă la mine și în mod cert, nu te-aș fi lăsat singură. Doar mă cunoști, ști că tot ce fac e spre binele lui Autumn. Acum, fă pași și bate la ușă, îmi spune și zâmbesc, închizând telefonul și făcând ceea ce mi-a spus. 

Într-o clipită mi se deschide ușa și sunt întâmpinată de părinții lui Chase. Îi privesc și nu-mi ia mult să găsesc asemănări și diferențe între ei și fiul lor. Dacă el exprimă de fiecare dată autoritate, este elegant, arătos, mereu într-un costum ce îi scoate corpul lucrat în evidență, părinții lui sunt oameni simpli. Îmbrăcați în pantaloni și un tricou, ca pe-acasă, cum s-ar spune, liniștiți și trecuți prin viață. Au ceva cearcăne, părul albit, nu par să se îngrijească prea mult de ei. Însă în spatele a toate cele, domnul Lyons i-a oferit băiatului său înălțimea, soția sa i-a dat forma alungită și frumoasă a feței, precum și culoarea ochilor.