Cruel Summer

Capitolul 7

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Nu apuc să o prind din urmă sau să reacționez la mișcarea ei, că îi și sare în brațe celei pe care a numit-o Ariel. Ar trebui să fiu speriat și să nu permit ca asta să se întâmple, indiferent dacă este doamna Russel sau nu, este o străină și cine știe ce intenții poate avea. Însă, aceasta se întoarce cu privirea spre mine, spre Autumn și când o vede alergând spre ea, se apleacă în jos și își deschide brațele, acceptând îmbrățișarea cu un zâmbet pe buze.

Rămân în loc și le privesc.

Ai zice că se cunosc, că asta este o întâlnire planificată și așteptată.

Micuța mea îi prinde părul între degete și îl admiră, zâmbind toată. Iar doamna sau domnișoara din fața ei are un chip senin și pot vedea cum i se mișcă buzele, pesemne că îi vorbește ceva. Îi dă bretonul din ochi și o privește, se privesc una pe cealaltă și par să fi uitat de locul unde suntem, fiica mea pare să fi uitat că sunt și eu aici.

Ar trebui să merg la ele? Da.

O fac? Nu.

Îmi rețin cu greu un zâmbet. Fiica mea este fericită cu această doamnă și asta mă bucură. Și de asta nu vreau să intervin, cel puțin pentru încă câteva minute.

— Prince... sunt strigat de micuța și în acel moment mă desprind din locul în care stăteam și merg spre cele două.

— Princess... o privesc întrebător și încerc subtil să o privesc pe cea de lângă ea.

Autumn vine spre mine și își ridică brațele în sus pentru a o lua în brațe. Atunci și doamna se ridică, privind spre noi.

— Cred că am găsit-o pe viitoarea ta Queen, îmi șoptește micuța la ureche. Parcă e ruptă din desenul Disney cu Ariel.

— Bună ziua! salut, așa cum este politicos, și ignor ceea ce spune Autumn.

Mă bucur totuși că mi-a spus-o doar mie și nu a rostit cu voce tare aceste cuvinte. Cine știe ce ar fi crezut doamna aceasta.

— Domnule Lyons... Încântată de cunoștință! rostește și în acest moment aș putea jura că glasul ei e din acele filme, suav și dulce, calm, blând, cu un accent frumos.

O privesc... stilul sportiv și fără niciun machiaj o avantajează, arată bine, arată precum o dansatoare, căci poziția ei de drept e grațioasă, nu strictă și forțată.

— Nu-i spune domnule. Nu e atât de bătrân. Spune-i Chase, intervine Autumn înainte de a putea spune și eu ceva.

— Angel... nu se poate așa. Tatăl tău mi-ar putea deveni șef și trebuie să păstrăm o relație profesională.

— Eu sunt șefa aici, nu tata. Și eu îți impun să-i zici Chase.

— Trebuie să fie și el de acord. Și, încă nu se știe dacă ești șefa mea, tatăl tău nu a spus că mă angajează.

— Dacă am spus că eu sunt șefa, asta înseamnă că tot eu decid dacă vei fi bona mea sau nu. Tata e aici doar pe post de însoțitor și de observator. Și el va plăti, dar în rest nu trebuie să asculți de el.

În aceste clipe nu sunt eu însumi. Mă așteptam deja că nu voi ști ce să spun și cum să tratez situația cu doamna Russel. Însă nu credeam că voi ajunge să stau pe margine și să privesc, să ascult ceea ce discută fiica mea și posibila viitoare bonă a ei. Nu sunt sigur de ce nu intervin, poate pentru că interacțiunea dintre ele îmi place. Poate pentru că ceva în mine a reacționat atunci când Vanessa i-a spus Angel fiicei mele.