Cruel Summer

Capitolul 1

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Seattle

28 iunie 2022

Mă las pe spate în scaunul de birou și oftez, știind că trebuie să îi ofer superiorului meu încă un răspuns negativ. Tocmai ce am închis dosarul și am decis, după cele trei citiri, șanse, ce le ofer unui caz, să refuz să merg la tribunal cu aceste plângeri.

Sunt ceva ani de când lucrez ca avocat și nu că mă laud singur, am și așa destule castiguri care vorbesc de la sine, însă sunt bun la ceea ce fac. Și asta, mai mult ca sigur, se trage din faptul că am un obicei, un fel de regulă a mea. Înainte de a accepta să fiu avocatul cuiva și să susțin o cauză, citesc dosarul de cel mult trei ori, cu cea mai mare atenție, pentru a vedea dacă există ceva de care să mă agăț și să aduc succesul dorit de client. Cazurile ce le preiau n-au, în general, nevoie de mai mult de o citire, de puține ori am citit de două ori și asta pentru că nu a fost completă documentația. Însă cele ce le refuz, da, ajung la trei citiri, răsfoiri din frunză în frunză, fără a putea găsi nimic bun.

Cele din urmă vin, în mare parte, de la persoane influente, bogate, care cred că orice lucru minor trebuie dus în tribunal. Dacă lor nu le convine ceva sau i-a supărat cineva, chiar și fără intenție, gata, dau fuga la avocați. Ca acum, spre exemplu, în dosarul de pe biroul meu îmi este prezentat cazul unei iubiri dintre doi adolescenți, care nu sunt tocmai adolescenți, au ambii optsprezece ani, sunt destul de maturi să se sărute și să facă ceva mai mult, iar familia băiatului dorește ordin de restricție. Nu vor ca fata să se mai apropie de fiul lor, totul deoarece ea nu face parte din aceeași clasă socială și, zic ei, este o influență proastă asupra fiului lor.

Clar nu aveam cum să accept. Cei care dețin firma de avocatură la care lucrez și mi-au și trimis mie cazul să-l analizez, ar fi trebuit să se aștepte că nu voi merge mai departe cu asta.

Și poate că o fac intenționat, îmi tot trimit astfel de cazuri ca să nu-mi ofere ocazia să fiu văzut bine.

Lucrând de zece ani în acest loc oricine s-ar aștepta să-mi doresc să avansez de la a fi un simplu angajat, avocat în subordine care primește cazurile ce i se atribuie.

Vreau să-mi văd numele pe ușa de la intrare, pe clădire, alături de cele ale avocaților ce sunt la conducere.

Însă cum continui să refuz caz după caz, din cele absurde, asta nu se va întâmpla prea curând. Și totuși, nu voi renunța, ar trebui să știe și ei asta până acum. Nu sunt influent precum mulți din domeniul în care ne desfășurăm sau cum sunt clienții noștri, dar nu am făcut eforturi atâția ani și continui să fac în prezent, doar ca să rămân un singur angajat.

Sunt îndeajuns de determinat să avansez și să răzbat orice obstacol ce-mi iese în cale.

Gândurile îmi sunt spulberate atunci când telefonul de pe birou se face auzit. Mă îndrept în scaun, adopt o postură serioasă și ridicând-ul, răspund. Știu deja că mă sună secretara ce o împart în comun cu alți doi colegi, dar totuși, trebuie să nu pară că m-a prins într-un moment în care nu făceam nimic și doar mă gândeam eu așa, la ale mele.

— Domnule Lyons! Mă scuzați dacă deranjez, doar că aveți un mesaj de la școala fiicei dumneavoastră. Se pare că bona nu a ajuns să o ia și v-au solicitat să vă prezentați.

Scap un alt oftat atunci când aud ceea ce-mi spune. Fix asta îmi lipsea în acest moment, să fie probleme cu fiica mea și să le dau încă un motiv în plus ca cei de aici să-mi ofere bile negre, în loc de cele albe ce m-ar duce la împlinirea visului meu.