Cruel Summer

Capitolul 15

𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶

Ceva s-a schimbat la mine... nu știu ce sau de ce, nici cum s-a întâmplat asta. Însă Vanessa Russel cea de dinainte nu s-ar fi trezit dis de dimineață să-i pregătească brioșe copilei bărbatului care a jignit-o.

În unele momente îmi e greu să-l accept chiar și pe Keith, de mama lui nici nu mai vorbesc. Și da, știu, situațiile sunt diferite, sora mea și acel bărbat m-au înșelat și și-au bătut joc de mine pe la spate, dar indiferent de gravitate, Van nu ar fi iertat și n-ar fi făcut fapte bune pentru acele persoane.

De la accidentul ce m-a lăsat fără balet, prima și marea mea iubire, schimbările au început să se infiltreze pe toate planurile. Altfel nu pot explica ceea ce fac.

Până și Mellie, prietena mea cea mai bună mi-a spus că sunt diferită și să am grijă ce fac. A făcut asta în momentul când a aflat că i-am trimis lui Chase o poză cu copila sa, că am încercat să-l fac să înțeleagă de ce a fost atacat de către Melania și că ar fi bine dacă i-ar mai da o șansă.

Înainte nu mi-ar fi păsat de nimic, doar de mine însămi și de ceea ce făceam, voiam să ajung cât mai departe și să fiu printre cele mai bune.

Probabil asta înseamnă că eram egoistă, iar faptul că acum mă schimb ar putea fi ceva de bine...

— Nu știu ce faci acolo, dar miroase tare bine.

Cât privesc prin geamul de la cuptor spre a mă asigura că nu se ard brioșele – lucru ce-l fac pentru că nu știu cum funcționează cuptorul lui Killian – sunt prinsă în faptă chiar de către el. Nu-l anunțasem ce aveam de gând să fac, dar știam că prietena mea se trezise deja și mă văzuse, probabil îl anunțase și probabil nu avea nicio problemă că îi foloseam bucătăria. Sau cel puțin așa vreau să cred. Și dacă nu... văd eu cum o dreg.

— Bună dimineața! Sper că nu e nicio problemă că m-am folosit de cuptor și ce-am găsit prin frigider și dulapuri, mă întorc cu fața spre el și îi vorbesc.

— Stai liniștită, nu mă deranjează. Din contră, îmi cam place mirosul și să văd că e folosită bucătăria. De când tot mă îndeamnă mama să-mi găsesc o soție și să întemeiem o familie, să profităm de casa asta și de tot ce ne-a pus ea la dispoziție. Pentru că da, cam sunt copilul mamei și ea mi-a aranjat totul pe aici, ea îmi face cumpărăturile... vorbește și râde singur de ceea ce spune.

Dacă aseară nu am reușit să îl analizez și să descopăr ce fel de bărbat este, o fac acum. Și, sinceră să fiu, îmi place ce descopăr. Știind că deține o firmă importantă, după spusele prietenei mele, văzând cât de bine arată – înalt, elegant, cu ochii căprui, cu un chip frumos și atractiv – m-aș fi așteptat să fie precum acei bărbați care caută doar distracție și aventuri de-o noapte cu femeile. Însă nu pare chiar așa, e deschis la a purta conversații, pe orice subiect. Sau cel puțin așa deduc din ceea ce se întâmplă în acest moment. Nu cred că orice bărbat ar începe să zică că mama sa încă îl cocoloșește, cu atât mai puțin unei străine.

— Să știi că Mellie e destul de bună în bucătărie. Atâta tot că e cam leneșă și greu o conving să gătească câte ceva, îi zâmbesc și verific ibricul în care pusesem să fac câte o cafea.

Da, da... nu doar că fac brioșe pentru copila ce-am lăsat-o dormind atât de frumos sus, dar am făcut și cafele pentru noi. Și la ibric, de parcă nu ar fi avut un aparat de făcut cafea funcțional.

— Cred că eu pot fi mai convingător decât tine. Nu că m-aș lăuda, dar noi, ca bărbați, avem manierele noastre și profităm de ele, un zâmbet îi apare pe chip și știu imediat la ce se referă și cum ar face-o el pe prietena mea să îi gătească.