Cruel Summer

Capitolul 4

𝒞𝒽𝒶𝓈𝑒

Seattle

28 iunie 2022

Până să dau ocol mașinii și să mă urc la volan, mă tot gândesc ce să-i spun și cum să amân luarea unei decizii atât de importante. Dacă nu o să aibă o ocupație o să mă tot întrebe dacă accept propunerea ei, deci și prin urmare trebuie să găsesc o activitate pentru restul zilei și pentru cele ce vor veni. Asta în timp de mă ocup de treburile de la birou și caut o nouă bonă, una de încredere și care să nu dispară când e mai mare nevoie de ea.

— Ce ai zice să facem o plimbare cu feribotul sau poate să urcăm cu Space Needle și să vedem orașul de sus, iar apoi să mâncăm ceva bun?

Îi pun întrebarea înainte de a porni mașina, întorcându-mă în scaun spre bancheta din spate.

Își dă bretonul ce i-a cam crescut din ochi și mă privește, puțin încruntată, contemplând la ideea mea. Asta îmi dă timp să o privesc și să mă minunez cât a putut să crească și cât de frumoasă este, pe lângă inteligența ce cred că a moștenit-o de la mine. Cred că orice părinte se laudă cu minunile sale, însă eu întrec măsura, fie că o fac în fața unor persoane cunoscute sau necunoscute, fie în gând. Ochii ei albaștri fură privirea și inima oricui i-ar ieși în cale, iar părul lung, drept și de o culoare precum a caramelului completează înfățișarea ei angelică.

Autumn e toamna din fiecare zi a vieții mele, încă din momentul în care a venit pe lume, aduce cu ea momente pline de fericire, mă calmează când viața îmi aduce nori, e precum ploaia care îi spulberă și apoi lasă loc curcubeului. E îngerașul meu păzitor, princess a mea, sufletul meu, cea pentru care mi-aș da și viața doar să o știu în siguranță.

— Mergem cu feribotul și să mâncăm la McDonald's, iar apoi vreau să căutăm o școală de dans sau pe cineva care să mă poată învăța. Asta ca o adăugare la ceea ce trebuie să faci pentru a te ierta, îmi zâmbește și mă surprinde în același timp.

Până în acest moment nu o auzisem să fie în vreun fel interesată de dans. Dimpotrivă, la serbările de la grădiniță nu îi plăcea când o punea doamna educatoare să învețe câțiva pași și să-i repete. Dar nu o contrazic, la vârsta ei pasiunile și dorințele se pot schimba de la o zi la alta, uneori radical.

Așa că, dacă ea vrea să meargă la dans, cine sunt eu să mă opun? Nu vreau să o răsfăț și să creadă că i se cuvine totul fără să depună pic de efort, dar nici nu vreau să mă interpun în fața dorințelor ei.

— O să ne interesăm de dans, dar zilele următoare. Până ne decidem ce facem și găsim o nouă bonă, avem destul timp și nu ne vom despărți. Vom fi ca siamezi, lipiți unul de celălalt, îi zâmbesc la rândul meu și fiindcă nu mai zice nimic, mă îndrept în scaun.

Îi dau drumul la muzică și pornesc mașina cu direcția spre terminalul feriboturilor. Tot drumul e presărat cu râsete ce mi le provoacă minunea din viața mea. Melodia If You're Happy and You Know It se repetă și micuța pare să îi știe versurile pe de rost, căci le cântă și ea. Nu prea are voce, nu o să mint și să spun că e următoarea Beyoncé, însă nu m-ar mira ca într-o zi să vrea să o duc la canto sau să învețe la vreun instrument.

De îndată ce opresc mașina, cobor rapid și îi desfac centura micuței, o ridic în brațe și o dau jos, luând-o de mână și mergând cu ea spre intrarea în port.

— Prince... o să vedem delfini astăzi? mă întreabă când ne așezăm la coadă, așteptând să putem cumpăra bilete.

— Îți dorești să îi vezi, princess? îmi cobor privirea spre ea.