Cruel Summer

Capitolul 11

𝒱𝒶𝓃𝑒𝓈𝓈𝒶

Cu ochii în rețetă, să mă asigur că am adăugat tot ce trebuie la compoziție, continui să amestec și să încorporez făina. În trecut, când aveam timp liber și eram supărată, dezamăgită, descumpănită sau mă încerca orice alt sentiment negativ, deschideam caietul de rețete al mamei și mă apucam să pregătesc ceva dulce. Mi-e clar că nu-mi ies la fel ca mamei, dar nu-s nici foarte departe. Și mă liniștește să le prepar, îmi ia gândul de la problema ce o am, cel puțin pentru câteva ore.

— Van! glasul prietenei mele răsună până în bucătărie.

Nici nu știu cum a trecut timpul, cât e ora și cum se face că a venit acasă. Nu cred că e mai mult de ora cinci și în ultimele zile a ajuns târziu în noapte.

— În bucătărie, strig cât de tare pot să mă audă și continui ceea ce fac, observând că în scurt timp voi putea turna în tava specială aluatul pentru brioșe.

— Ce s-a întâmplat? mă întreabă imediat ce intră în încăpere, știind obiceiul meu de a face ceva dulce în anumite momente.

— Interviul acela a decurs cum nu m-aș fi așteptat. Și s-a sfârșit cu mine fugind din parc.

— Ce? țipă atât de tare, luând loc imediat pe un scaun.

— Lasă-mă să termin și să bag la cuptor brioșele și îți povestesc tot ce s-a petrecut.

— Bine, între timp merg să mă schimb. Și eu am mai multe să-ți povestesc, îmi spune și se ridică în picioare, vine să mă îmbrățișeze pe la spate și iese din bucătărie.

Reușesc să torn în forme și bag la cuptor, pun și vasele în mașină și sun să comand două pizza până se întoarce prietena mea. Sunt sigură că, la fel ca mine, nici ea nu a apucat să mănânce nimic, iar acum că vom discuta despre ce am pățit eu și despre orice o vrea ea să-mi comunice, merge și câte o felie de pizza.

Cu câte un pahar de prosecco în mână, ne așezăm pe canapeaua din sufragerie, pornim muzica să fie pe fundal și mă pregătesc să povestesc încă o dată ce mi-a fost dat să experimentez la acel interviu.

Relatez cum am ajuns, cum am fost luată prin surprindere de micuța Autumn, cum ceva s-a trezit în mine și am ajuns să petrec minute bune și frumoase în compania ei. Îi spun cât de frumoasă era copila, ce trăsături și caracter avea, îi spun că se asemăna cu tatăl ei, că aceste pur și simplu făcea tot ce voia ea. Menționez că ajunsesem să accept să fiu bona ei, iar în scurt timp tatăl ajunge să îmi spună că nu sunt serioasă și sinceră și că aș umbla după el, să încerc să îl cuceresc.

— Mă cunoști mai bine decât oricine, ști că nu aș fi recurs la așa ceva, să abordez un bărbat prin intermediul copilului său. Am simțit că explodează nervii în mine, am strigat puțin la el și am plecat. I-am și spus, să-și împace fetița singur, că doar el m-a făcut să-mi încalc cuvântul și să dezamăgesc o minune mică fără să vreau.

Mellie mă privește de parcă aș fi o eroare dintr-un program de-al ei și încearcă să găsească o soluție. Bine, poate exagerez, dar e încruntată și nu știe ce să-mi zică.

— Celia mi-a spus să uit și să abandonez subiectul. Și așa voi și face, nu am pierdut nimic, poate chiar am câștigat pentru că am prins curaj și voi încerca să-mi găsesc o ocupație, un job, în zilele ce vor urma.

Adaug mai apoi și sunt sigură că numai menționarea numelui surorii mele o va face să reacționeze și să zică ceva, nu doar să mă privească.

— Ai vorbit cu sor-ta? Ai sunat-o? observ surprinderea în vocea ei și în faptul că, efectiv, rămâne cu gura căscată.